Review Canon 600D

600D este cel mai nou DSLR din gama entry-level/medium-level de la Canon. A fost adus prima oară în România de către magazinul Koyos.ro şi de acolo a ajuns şi la mine pentru un mic review. Spun mic nu pentru că n-aş vrea să scriu pagini după pagini, ci pentru că o săptămână nu este un timp suficient pentru a testa un DSLR şi a-i cunoaşte adevărata valoare. Nici măcar o lună n-ar fi suficient. O părere foarte elocventă despre un DSLR eu consider că se poate forma doar după luni de zile de utilizare şi după mii de cadre trase, multe dintre ele în situaţii neobişnuite.

Aşadar, să purcedem la un review despre cum e aparatul şi ce poate face. Să vedem dacă e bun în tot ce îşi propune sau are vreo hibă ascunsă, vreo decizie ilogică de design care îţi va scoate peri albi în utilizarea de zi cu zi.

Câteva specificații: senzor APS-C de 18 megapixeli, ISO 6400 cu extindere la 12.800, procesor DIGIC IV, ecran de 3 inci cu unghi variabil, compatibilitate cu obiective EF și EF-S.

PACHETUL
Eu am avut kit-ul cu obiectiv 18-55mm. Pe biroul meu a fost teleportată prin curier o cutie aproape cubică ce conţine aparatul, obiectivul (fără parasolar), o curea lată pentru ţinut la gât, un acumulator şi un încărcător, un cablu de date şi unul video. Mai era şi un manual înăuntru, dar nu l-am răsfoit, ca să văd cât de repede mă obişnuiesc cu un nou aparat. Nu are înăuntru nici card, aşa că achiziţionaţi separat unul de calitate.

CONSTRUCŢIE
Aşa cum vă spuneam atunci când am primit 600D-ul, construcţia mi se pare foarte bună. Cu siguranţă este mai bun decât gama entry-level de la Pentax atunci când vine vorba de soliditate şi calitatea materialelor. Plasticul pare mai solid, grip-ul se simte bine în mâna dreaptă, butoanele se învârt ceva mai greu şi nu au joc. Pare un aparat din acela sovietic, solid şi făcut să ţină ani în şir, dar sovietic în sensul bun al cuvântului.

Ecranul de 3 inci este foarte bun. DPI mare, negru intens, este în sfârşit o unealtă potrivită pentru a vedea fotografiile realizate, o unealtă pe care poţi să-ţi dai seama dacă imaginea respectivă e bună sau nu. În plus, e rabatabil, poate fi răsucit în sus, jos sau lateral pentru a face fotografii (pe live view) din unghiuri mai greoaie (de exemplu peste capetele oamenilor la o adunare sau la un auto-portret). Cel mai mare avantaj vine din faptul că poţi întoarce ecranul cu faţa spre aparat şi astfel e protejat de zgârieturi sau de frecarea cu haina atunci când îl porţi la gât.

Butoanele de pe spate nu prea mi-au plăcut. Sunt prea multe şi dispuse peste tot, dar nu sunt foarte uşor de înţeles pentru un începător, cel puţin nu dacă nu citeşti şi manualul.

Flash-ul este la fel ca la orice alt aparat de acest tip: suficient cât să faci nişte fotografii la lumină proastă, dar nu la distanţă mare. Toţi conectorii sunt ascunşi sub cauciucuri de protecţie, dar acestea nu stau prea bine fixate, ci trebuie îndesate bine de tot la locul lor, cel puţin până se tocesc un pic. Conectorul este un mini-USB clasic, din fericire. Ca greutate aparatul este uşor, deşi eu am avut doar obiectivul 18-55mm din kit ca să-l cuplez pe el.

Acumulatorul este unul dedicat, Canon nedorind să facă pasul spre utilizarea celor AA. Eu am făcut 391 de fotografii şi câteva filme în decurs de o săptămână şi acumulatorul nu dădea semne că s-ar termina. Nici încărcarea iniţială n-a durat mult. Aş zice că după ce cumperi unul de rezervă, ca să-l ai la tine în cazul în care eşti în centrul Parisului în vizită şi ţi se termină cel din aparat, eşti asigurat până când ai ocazia să-l reîncarci pe primul.

FOTOGRAFIERE
În primul rând, focalizarea se face foarte rapid şi eficient. Culmea este că mi s-a părut că face focalizarea mult mai rapid atunci când e setat să o facă automat pe toate punctele posibile decât atunci când îl forţez să focalizeze doar pe punctul central, pentru că aşa îmi place să fac atunci când sunt în aglomeraţie şi vreau să focalizez pe ceva anume.

Fotografia se face imediat. Practic focalizarea plus fotografierea durează din ce în ce mai puţin la aparatele moderne şi 600D nu face excepţie. Eu am fost foarte mulţumit de rapiditatea lui. Fotografiile ies realiste, în culori plăcute şi nu mi s-au părut suplimentar săturate. Aş vrea să scriu mai multe aici, dar nu am ce. E un DSLR, e de ultimă generaţie, face fotografii foarte bune şi de calitate bună. Îmi place şi stabilizatorul optic din obiectiv, deoarece din cele aproape 400 de cadre trase n-am nici unul mişcat.

Se vede că se acordă ceva atenţie şi începătorilor. 600D nu este doar un DSLR mai ieftin decât altele din gama Canon, ci chiar un entry-level în sensul complet al cuvântului, fiind gândit ca un aparat pentru începătorii în ale DSLR-urilor. Modul Auto e chiar auto, face aparatul toată treaba. Există şi un mod C.A. pe care poţi influenţa setările aparatului indicând ce fel de scenă vrei să fotografiezi, cât de defocusat vrei să fie planul îndepărtat şi alte asemenea lucruri.

Nu mă omor după meniurile de pe Canon. Mi s-au părut greoaie şi e nevoie de multe apăsări pentru a schimba unele setări. Sunt un pic neintuitive şi îţi trebuie vreo săptămână să te obişnuieşti cu ele dacă nu ai mai utilizat Canon-uri până acum. La început mereu apăsam alte butoane sau uitam că o anume setare are buton separat în altă parte pe aparat.

FILMAREA
600D filmează Full HD la 24 sau 25 fps. În timpul filmului faci zoom manual, iar focalizarea se face din butonul de shutter, deşi uneori durează un pic şi îţi strică filmul. Calitatea este foarte bună pentru un aparat foto. Am pus mai multe clipuri pe net şi am scris mai pe larg aici.

CE-I RĂU
Ce nu-mi place este că flash-ul se declanşează automat pe prea multe moduri. Asta înseamnă că apeşi pe jumătate butonul de declanşare, aparatul îşi face setările şi ridică automat flash-ul, ceea ce eu nu vreau. La Pentax e simplu. Dacă flashul este coborât, aparatul calculează automat setările ştiind că nu voi folosi flashul. Dacă îl ridic eu, manual, aparatul calculează setările luând în considerare faptul că va declanşa flash-ul. Aş vrea să fac la fel şi la Canon, dar adevărul este că pe Auto, Portret, Macro şi o grămadă de alte moduri automate aparatul decide singur dacă ridică sau nu flashul. Dacă vrei să lucrezi aşa cum v-am prezentat eu mai sus, foloseşti P sau M, dar mi se pare cam prea idiot-proof toată treaba aceasta.

De asemenea, aparatul nu are un mod Sv, adică Sensitivity Priority. Asta înseamnă că-i reglez eu ISO-ul dorit şi aparatul îşi găseşte singur celelalte setări. Eu folosesc asta când fotografiez diverse produse venite la review, punând aparatul pe ISO 100 şi nepăsându-mi de timpul imens de expunere deoarece folosesc un trepied. Nu e un mare inconvenient, căci poţi folosi orice alt mod pe care poţi forţa ISO-ul la valoarea pe care o vrei tu, dar acelaşi lucru ar fi valabil şi pentru Tv şi Av. Dacă acestea există, de ce nu şi Sv-ul?

Problema apare la zgomotul de pe imagine, unde Canon nu a făcut modificări majore. La ISO 6400 zgomotul e zgomot, vizibil şi mereu acolo, ca prietena nesuferită a fetei pe care încerci să o vrăjeşti (ok, nu mă pricep la metafore de liceeni; prea bătrân). Nu am văzut diferenţe faţă de alte aparate Canon, aşa că ştiţi la ce să vă aşteptaţi.

Sunetul de declanşare este prea tare şi mai înalt, ceea ce înseamnă că nu prea poţi face fotografii pe furiş, că te aude lumea. Da, ştiu, nu e un motiv real să nu-mi placă aparatul, dar trebuie să-i găsesc şi ceva de rău, că nu e nimic perfect.

CONCLUZIE
Un aparat bun, solid şi cu o calitate foarte bună a imaginilor. E o nouă generaţie în gama entry spre medium-level şi nu aveţi motive să vă feriţi de el dacă vreţi să mergeţi pe brandul Canon. N-are nimic rău în afară de chestii subiective de-ale mele sau alte probleme pe care orice DSLR din această categorie le are, iar în plus face şi filme foarte bune.

Îl găsiți pe koyos.ro in următoarele variante:

• 600D Body – 3.342 lei
• 600D + obiectiv 18-35mm IS– 3.787 lei
• 600D + obiectiv 18-135mm IS – 4.682 lei
• 600D + obiectiv 18-55mm IS + obiectiv 55-200mm IS – 4.904 lei

Mai jos sunt fotografii făcute cu 600D. Pentru fotografii cu aparatul în sine citiți primul post.