Muzeul Enescu – pe afara e vopsit gardul

Am fost sâmbătă în curtea Muzeului George Enescu, profitând de faptul că poarta era descuiată (serios). Clădirea, cunoscută şi sub numele de Palatul Cantacuzino, este pe Calea Victoriei şi eu o consider una din cele mai frumoase din Bucureşti. Iat-o mai jos în toată gloria ei, aşa cum o văd cei ce trec prin fața gardului ei înalt şi a porţilor încuiate.

Lei la intrare, statui, scări, ferestre, sigla “Patrimoniu European” lipită pe clădire, curte gigantică în centrul oraşului, ce mai, e impresionantă din toate punctele de vedere. Şi totuşi, după cum vă spuneam, sâmbătă am dat un tur complet şi m-am sperat de ce am găsit. Mai bine nu intram, că acum am rămas cu o imagine nasoală a uneia dintre clădirile mele preferate din oraş.

Aer conditionat la vedere pe cladire

Desigur, veţi zice că e cald şi au nevoie şi angajaţii de ventilaţie. Corect, dar în toate clădirile vechi pe care le-am vizitat eu, toate castelele şi palatele din alte ţări, niciodată n-am văzut aer condiţionat clasic lipit de fereastră. Doar la noi e metoda aceasta, ca să vezi rapid unde are şeful biroul şi unde contabilul. Instalaţia se poate pune pe acoperiş, unde nu o văd turiştii, se poate pune un sistem centralizat cu tubulatură prin clădire şi alte asemenea, nu un aparat afară şi unul înăuntru de parcă ar fi un banal apartament.

Contor si schele de intarire

În spate e o casă mai micuţă, dar cu o scară gigantică. Nişte lemne vechi o susţin, iar sub scară se vede un contor de gaze, că n-a avut muncitorul unde să-l pună decât acolo.

Muzeu de pubele de gunoi in spate

În spatele curţii e o expoziţie de pubele. Fiecare model e reprezentat, de la cele separate pe tipuri de deşeuri la cele mari pentru care trebuie camion ca să le goleşti. O fi curtea unui muzeu din patrimoniul european, dar unde să ţii gunoiul dacă nu la vedere?

Antena pe cladire, gunoaie si vechituri depozitate in spate

Aceasta este o vedere cu spatele palatului. Pe el tronează o ditamai antena de satelit, de zici că e sediul NATO înăuntru, iar sub casă sunt puse tot felul de gunoaie, fiare vechi şi alte vechituri, de parcă ar fi debaraua vecinului ciudat de la 2.

Alte pubele, o Dacie galbena abandonata si plina de gunoaie

În continuarea pubelelor de mai sus erau acestea separate pe tipuri de deşeuri, plus o Dacie veche abandonată în curtea muzeului. Palatului. Care e în Patrimoniul European, da? Dacia are cauciucurile sparte de trecerea anilor şi oricum e plină cu nişte gunoaie. Bănuiesc că acolo a pus-o electricianul, ca să mai robotească la ea din când în când, dar electromotorul ăla nu s-a putut repara niciodată. Sau, desigur, a fost dat afară, dar muzeul n-a gasit 300 de lei ca să plăteasca și ridicarea mașinii de acolo.

Schele de sustinere a scarii

Scara casei din spate e ţinută de aceste lemne puse parcă la mişto.

Depozit de vechituri, aer conditionat si antene satelit

Latura stângă a muzeului, dacă îl priveşti din faţă. Aer condiţionat la loc de cinste, o antenă de Max TV (încep să cred că acolo e biroul directorului), plus nişte vechituri/gunoaie într-o firidă a clădirii.

Gunoaie si vechituri depozitate langa cladire

Aceleaşi gunoaie, într-o imagine mai bună.

Antena satelit

Cam aşa este tratată una din cele mai frumoase clădiri din Bucureşti, palat, muzeu şi patrimoniu european. S-o mănânce gunoaiele şi rugina, dă-o dracului! Mi-ar fi ruşine să fiu director acolo şi să am atâta mizerie în curte. Şi noi vrem turişti şi vrem să le arătăm frumuseţile ţării, dar la un simplu tur dat în jurul clădirii te sperii de ce găseşti şi pleci cu fotografii ale containerelor de gunoi şi al paraginii generalizate, nu cu imagini ale frumosului din Bucureşti. E cum vă spuneam în postul acela cu obiective turistice în oraş. Avem ce arăta, dar doar de la distanţă. Investiţia în amenajarea locurilor, atât în exterior cât şi în interior, ca să aibă turiştii pe ce să-ţi plătească un bilet de intrare şi să cumpere un suvenir, nu o face nimeni, că e degeaba numit un ministru pentru asta.

Şi mai jos două fotografii în care nu se vede mizeria.