As vrea sa pot uita anumite lucruri

Şi nu mă refer că aş vrea să pot uita noaptea aceea când m-am îmbătat şi mi-am înşelat prietena cu cele două blonde de la trupa aceea de muzică pop, iar acum vreau să uit totul ca să nu mă mai simt atât de vinovat.

Nu, aş vrea să uit nişte lucruri punctuale, anumite chestii extrem de simple şi de precise din memorie. Aş vrea să pot reciti Copii Căpitanului Grant şi să mă întreb dacă îl vor găsi în Australia sau altundeva în emisfera australă. Să pot revedea Unbreakable fără să ştiu de twist-ul de la final sau să mai pot juca încă o dată Final Fantasy 7 fără să ştiu ce se va întâmpla. Să pot uita că am văzut 2 Girls 1 Cup (și atât, nu mai iau țeapă și a doua oară)

Îmi aduc aminte acum mulţi ani când am fost prima oară în Veneţia şi m-am urcat pe un vaporetto rablagit şi am ieşit dintr-un port banal în care cel mai impresionant lucru era o navă românească abandonată acolo (Arad, parcă se numea vaporul, iar staţia din port cred că este Tronchetto). Am mers pe un mare canal ce nu anunţa nimic special şi la un moment dat acesta s-a terminat şi de după ultima clădire nasoală a apărut în sfârşit celebra Veneţie despre care auzisem de atâtea ori. Îmi aduc aminte sentimentul de wow incredibil pe care l-am avut în acel moment, pe un vaporaş care se îndrepta spre San Marco şi spre toate clădirile acelea dintr-un oraş aşa cum nu mai văzusem niciodată (şi vreo 12 ţări vizitate mai târziu, tot nu ţin minte să mă fi simţit undeva mai plin de uimire faţă de ceea ce văd). Două zile mai târziu plecăm din Veneţia şi îmi aduc aminte că era cam 6 dimineaţa, că am prins un răsărit superb de soare care făcea toată apa să pară aurie între mine şi oraşul ce rămânea în depărtare. Aş vrea să pot uita aceste lucruri printr-o simplă apăsare de buton fix atunci când intru din nou în Veneţia, doar ca să mai pot avea încă o dată acea experienţă fără să ştiu absolut deloc ce mă aşteaptă.

Desigur, ar putea apărea un paradox. M-aş simţi din nou bine intrând în Veneţia, dar n-aş putea spune “ce marfa, am reuşit să mă simt pentru o a doua oară la fel de bine că prima oară”, deoarece n-aş şti cum a fost prima oară. E clar deci că pierderea aceasta de memorie trebuie să fie temporară, cât să poţi repeta ceva plăcut ca şi cum ar fi prima oară (de exemplu sexul), dar apoi să-ţi aduci aminte şi de trecut. Vă zic eu, cine inventează aşa ceva devine miliardar peste noapte.