Ma deranjeaza inconsistenta restaurantelor

Uneori îmi place ceva la un anume restaurant sau local. Un anumit fel din meniu, un desert bun, atmosfera… poate fi orice. Şi revin acolo tocmai pentru acel lucru şi descopăr că în decurs de 2-4 săptămâni s-a schimbat în mai rău. Mă enervează foarte tare asta pentru că mă simt înşelat.

Poate fi orice. Mănânc o salată bună undeva, le spun şi altora despre ea, apoi mai merg acolo încă o dată şi văd că au înlocuit roşiile cherry cu roşii normale. Da, ştiu, tot roşie este, nu e sfârşitul lumii, ba chiar e cam gay faptul că observ diferenţa şi prefer roşiile cherry. Pentru mine este un semn că respectivul local fie ieftineşte reţeta, dar cere la fel de mulţi bani în meniu, caz în care mă consideră pe mine prost, fie au ei angajați care nu-şi dau silinţa să facă aprovizionarea aşa cum trebuie (“e tot roşie, dă-o dracului”), caz în care mă întreb ce alte detalii ignoră în acelaşi stil.

Observ treaba asta în multe locuri. Pizza are un diametru din ce în ce mai mic; desertul are azi două cupe de îngheţată, mâine doar una; cappuccino-ul care într-o zi vine cu scorţişoară pe el iar în alta nu; acum un an ceaiul era servit dintr-un ceainic frumos pictat, iar acum dintr-o ieftinăciune albă care urlă a “marca cea mai ieftină”. Un exemplu foarte bun cred că v-am dat deja în alt post când v-am vorbit despre un restaurant din mall-ul Sun Plaza. Se numea Mara şi la deschidere era excelent: meniuri ieftine, porţii mari, garnitură foarte bună, ditamai bucăţile de friptură. Rezultatul era vizibil, era mereu coadă şi concurența rămăsese fără clientelă. Apoi, cum de altfel am şi prezis de la începuturile lui, s-a stricat treptat. Piureul n-a mai fost unul din cartofi, ci din fulgi, apoi a fost cam acru. Meniurile s-au scumpit cu 50 de bani azi, încă 1 leu după 3 săptămâni. Ciorba de perişoare a devenit mai mult apă şi mai puţin perişoare, chiflele erau mai tari, în loc de un cuţit şi o furculiţă ambalate în celofan alături de un şerveţel, sare şi piper primeai doar ustensilele luate dintr-o mare grămadă de plastice vărsate. S-a închis după încă o lună. Probabil cei care l-au condus sunt convinşi că au furat angajaţii, n-a mai venit lumea la masă şi “criză economică mondială” au fost motivele pentru care au falimentat.

Pot să înţeleg reducerile de cheltuieli făcute pentru că ai probleme cu banii. E ceva normal, câtă vreme şi clientul va avea ceva de câştigat din asta, poate sub forma unor promoţii sau preţuri un pic micşorate. Dar îi urăsc pe cei care pornesc un business doar cu gândul că după o perioadă scurtă în care îşi atrag câţiva clienţi pot începe să-i tragă pe sfoară şi să-i fure la cântar, iar aceştia vor fi atât de proşti încât să nu observe. Privind în jur, parcă prea puţini plănuiesc să conducă o afacere de succes, de calitate, şi prea mulţi vor doar una în care să dea o ţeapă şi eventul să o dea la nesfârşit, cu fruntea sus și frigiderul neumplut de carne.

Un exemplu pozitiv din lumea restaurantelor: Dristor Kebab, aia cu shaorma. Au băgat meniuri, personalul e întotdeauna politicos, după ceva vreme au început să dea şi nişte sosuri suplimentare gratis (a trebuit să insist eu să nu mi le mai pună, că le luam şi le aruncam de pomană), apoi chiar şi o bomboană mentolată ca să nu miroşi a usturoi după pauză de masă. Uneori un mic gest şi o cheltuială infimă precum o bomboană mentolată spun multe.