Mondeo rules

Recunosc că nu mă aşteptam să meargă atât de bine Mondeo pe cât a făcut-o pe drumul până la Rucăr şi înapoi. De la o vreme părea un pic mai şubred, trebuie mângâiat, întreţinut, trebuie să-i vorbesc frumos ca să toarcă precum o pisică. Eh, la drumul ăsta a tors bine de tot.

La venire i-am dat ceva viteză pe autostradă, de teamă că undeva spre Bucureşti voi prinde o mare aglomeraţie după modelul DN1, că doar şi pe aici se întorc oamenii din concediu. N-am prins, dar în concluzie am parcurs toată autostrada cu o viteză de 140-160 km/h, cu un maxim susţinut de 170 la oră pe unele tronsoane. Pe la 120 km/h maşina parcă trepidează un pic, dar la 140 merge lin şi nici la 160 km/h nu simţeam ca o forţez. Mai mult, de la 140 la 170 accelera imediat şi eu cred că s-ar putea duce chiar şi la 200 km/h, dar n-am vrut să forţez mai tare din cauza cauciucurilor. Pentru un Mondeo din 2003, cu motor de 1.8 litri benzină şi 125 CP, cu 4 oameni în cabină şi plin de trollere în portbagaj, eu mă declar foarte mulţumit. Motorul a stat perfect pe temperatura ideală, n-a troncănit nimic, n-a vibrat, n-a avertizat, ci doar zgomotul vântului pe stâlpii parbrizului maşinii m-a deranjat un pic, plus Nihasa și Daniela Petrescu în spate, urlând mereu că merg prea repede (glumesc, au stat calmi și s-au jucat pe telefon). Ma întreb cum o merge un Mondeo nou sau unul Ghia cu motor 2.5 litri.

Cineva m-a întrebat “la noi pe autostradă? Ai înnebunit?!?”. Nu, n-am înnebunit, dar autostrada era perfect curăţată şi uscată, iar afară erau între 0 şi 2 grade Celsius, soare şi cer senin. Condiţii ideale, aş zice. Maşina era foarte stabilă, urma perfect traiectoria inclusiv la curbe sau când am ocolit o sticlă sau când treceam de pe o bandă pe alta. N-am văzut nici o groapă pe toată autostrada şi nici idioţi care să mă deranjeze la condus. E drept că eu nu conduc cu atitudinea că banda doi mi se cuvine şi dacă altcineva face o depăşire care durează e un idiot comunist care ar trebui să se dea din faţa mea, că altfel îl înnebunesc cu flashuri până se dă la o parte. De câteva ori am încetinit spre 120 km/h pentru a lăsa celui din față timp suficient să depăşească, ştiind că apoi trec şi eu şi în alte câteva secunde am din nou 160 la oră.

Apropo de aglomeraţia de pe DN1, pe autostrada s-a circulat perfect, iar de la Piteşti la Rucăr se mergea foarte fluent, traficul fiind redus şi drumul curăţat. Ar fi fost o alternativa foarte bună decât să stai cu orele blocat pe Valea Prahovei.

Asa arata drumul pe curbele de langa Rucar