Dar de unde au bani?

Mi se pare penibilă obsesia unor oameni de a afla de unde au alţii bani. Întrebarea “dar de unde au avut bani?” pare a deveni primordială în societatea românească, fiind tot mai des întâlnită. Spune-i cuiva din bloc că vecinul de la doi şi-a luat Mercedes şi imediat cugetă “dar de unde o fi avut bani…”. Rudele din Sibiu au mers în vacanţă în Tunisia? De unde or fi avut bani!

O babă îmi vorbeşte despre cât de prost merge țara, dar au arătat la ştiri că aia are Porsche, ăla are vila cât Taj Mahalul şi celălalt are ditamai hotelul la Poiana Braşov, apoi mă întreabă retoric, pe un ton din acela dispreţuitor “dar de unde au avut ei bani, eh?!?”. Nu ştiu mamaie de unde au avut banii, te pomeneşti că ai descoperit mata o chestie neştiută de nimeni până acum, anume că politicienii fură! Ce chestie neică, cine ar fi gândit asta? Eu am crezut mereu că-ţi iei Porsche Cayenne din salariu de bugetar în administraţie şi X5 din cel de poliţist.

Penibilul suprem l-am văzut acum vreo două săptămâni la o ştire despre faptul că soţii Ceauşescu au fost îngropaţi din nou într-un mormânt normal, iar la cap au o piatră mare şi frumoasă, de culoare roşiatică, pe care sunt scrise numele lor. Ca la un mormânt normal, nu ceva extraordinar. Dă o babă interviu în cimitir, lângă piatră, şi evident că singurul lucru pe care-o duce mintea să-l îngâne este “da, foarte frumoasă piatră, e scumpă asta… de unde or fi avut ei bani?”. De ce-ţi pasă babo? Ce e cu obsesia asta de a şti de unde au bani alţii? Presupunând că ai afla că i-au făcut jefuind bani, dintr-o covrigărie în staţia de autobuz sau dintr-o fabrică de cherestea, cu ce te încălzeşte?

E mai uşor să fii invidios pe cineva când bănuieşti că a făcut banii în mod necinstit. Mulţi nici nu vor să afle concret cum s-au făcut banii respectivi, ci preferă să rămână cu teoriile şi bănuiala lor. “Eh are o covrigărie… câţi bani să iasă dintr-o covrigărie? Lasă că ştiu eu, au furat cu toţii!”