Ce-mi place de Craciun

Nu e un secret că nu-mi plac sărbătorile de iarnă. Crăciunul e plictisitor, căci pierd toată ziua pentru o masă în familie. De exemplu acum aş ieşi pe undeva, dar e seară, e cam totul închis, am băut ceva şi nu pentru că aş fi vrut, ci pentru că aşa se face. La televizor nu găsesc nimic decât filme legate de Crăciun sau alte comedii de familie, toate văzute deja în alţi ani. Pe afară pocnesc de câteva ore tot felul de trupe de colindat cu capra sau ce-o fi acolo, de mă întreb cât de multe pot exista în cartierul ăsta. Nu-mi plac piftia, nici caltaboşul, toba şi alte preparate tradiţionale. Nu reuşesc să simt toată această atmosferă de sărbătoare magică, oricât aş încerca, probabil şi din cauză că într-o zi muncesc de-mi sar capacele, apoi vine Crăciunul, ziuă în care trebuie să fiu alt om şi să fac complet alte lucruri, apoi hai iar la muncă. Nu pot trece chiar aşa uşor de la una la alta.

Colac peste pupăză, mai e şi weekend. Îl pierd nefăcând altceva decât să mănânc cele tradiţionale şi să dorm, în loc să fie un weekend normal, mai “agitat”, unul în care să simt că trăiesc înainte de reluarea activității.

Şi atunci ce-mi place la Crăciun? Îmi place să am de toate în casă. Am cinci chestii diferite de băut, pentru că mi-am făcut un mic stoc, inclusiv Bacardi Breezer. Am mâncare, chestiile minore din care pot oricând să-mi fac ceva de potolit foame, gen salata boeuf, ouă umplute, nişte caşcaval sau chiar şi friptura în cantităţi mari. Am diverse dulciuri. Perioada sărbătorilor e cea în care chestiile minore îmi aduc cea mai mare plăcere şi când mă simt bine dacă am de toate în jur.