Relaxeaza-te si vei da cel mai bun lapte!

Mă gândesc, uitându-mă uneori la ceilalţi şoferi din trafic, de ce unii oamenii se supun singuri unui stres suplimentar atunci când nu e cazul. De exemplu vineri seara, când am condus pe Calea Griviței, Calea Victoriei şi Magheru, traseu cu un număr mare de semafoare şi pe multe dintre ele le-am prins pe roşu.

Pe lângă mine era un “stresat” din asta. Conducea un Volkswagen Caddy (asta e combinaţia ideală, vitezoman cu maşina de marfă) şi era mereu doar în depăşiri, schimbând benzile într-un zig-zag care devenea obositor pentru mine, observator de la distanță, darămite pentru el. Cu toate acestea, la fiecare semafor pe roşu îl prindeam din urmă și opream lângă el, așteptând amândoi cuminți să se facă verde. Caddy-ul claxona fix în momentul în care se punea verdele, îi dădea flash-uri celui din faţă, schimba banda, se strecura printre maşini, o forja puternic, nu oprea la trecerile de pietoni, forţa galbenul şi în general gonea mâncând pământul, de zici că eram eu în vremurile când mă aşteptau acasă trei gagici goale şi excitate.

După cum vă spuneam, îl ajungeam mereu din urmă, eu conducând în modul relaxat al omului care a terminat săptămâna de muncă şi se îndreaptă nu doar spre casă, ci și spre weekend. Am aşteptat lângă el la semafor la Griro, apoi la Titulescu, la şinele de tramvai de după gară, la intersecţia Griviței cu Calea Victoriei şi apoi la semaforul de la Hilton. Când l-am văzut ultima oară, eu coteam stânga prin Piaţa Revoluţiei ca să ies în Magheru, Caddy-ul schimba dintr-o mişcare 4 benzi continuând pe Calea Victoriei. De ce atâta stres? De ce să fii atent la alte maşini, la depăşiri, viteză mare, pietoni, semafoare, radare, unghi mort, priorităţi şi tot ce mai trebuie, dacă nu obţii nimic? Nu e că se grăbea şi măcar ajungea cu 20 de minute mai repede la destinaţie, ci se grăbea şi ajungea în acelaşi timp ca şi mine, deşi eu conduceam în lehamite şi mi-era lene şi să schimb vitezele.

Am mai văzut şi cu alte ocazii astfel de comportament inutil. Un alt exemplu de stres suplimentar atunci când nu e cazul l-am văzut cu doi băieţi ce probabil se simţeau bărbaţi şmecheri turând şi forjând şi plecând cu scârț de roţi de fiecare dată, deşi se aflau într-o Nova. Eu eram cu Mondeo. La fiecare semafor îi auzeam plecând de lângă mine cu mare zgomot, turând motorul şi schimbând rapid vitezele, de parcă am fi fost în Need for Speed şi ne-ntreceam la sfertul de milă. Mi-era milă de sărmana Nova, cu motorul turat şi fum gros ieşind în spate, în condiţiile în care, cu tot efortul ei, eu o ajungeam şi o depăşeam fără să bag în treaptă a treia, la fel şi celelalte câteva maşini din trafic. Ho cu tata, lăsaţi vitejiile că strică la inimă!