E-urile din haine

Citeam la Zoso despre căutarile sale de haine normale. Eu caut haine care să fie făcute din materiale naturale, nu poli-chestii. Greu, foarte greu găsesc ceva.

Acum, dacă la haine oarecare, cumpărate de la ghereta din en-gros-ul din spatele pieţei de după chinezii de la colț mă aştept să fie făcute din toate materialele posibile, ca să iasă mai ieftine şi să le vândă fraierilor, de la nişte branduri mai scumpe aveam speranţe mai mari. Dai un ban, dar măcar să știi că face mai mult decat eticheta respectiva. Plătești suplimentar designerul de fițe, dar măcar și materialul sa fie de bună calitate. În fond Mercedesul n-are plastic ca de Logan pe bord, nu? Nu cred că bumbacul sau lâna sunt atât de scumpe încât să fie nevoie să le îndoiască și cu alte materiale prin care pielea nu respiră şi în care mă simt nasol imediat ce le trag pe mine. Şi totuşi…

O vestă roşu-închis la Cavaliere este doar 50% lână, dar costă 179 de lei. Un pulover Pepe Jeans este 60% bumbac, 40% acril, iar în interior 100% poliester, dar totuşi costă 349 de lei, de parcă Pepe Jeans ar fi brandul lui Versace sau ceva la fel de important. La Marks & Spencer povestea se repetă cu o cămaşă din bumbac şi poliamidă, dar preţul este potrivit colecţiei Autograph, adică 200+ lei. Momentul culminant, de am ieşit din magazin aproape râzând, a fost la Lacoste, unde un pulover banal la croială şi deloc special prin culorile sale amestecate fără vreun sens este făcut 50% din acril. Preţul? 1100 de lei!