Concepte simple, dar uneori neintelese in IT&C

Testând şi văzând, în ultima perioadă, produse de top precum tableta Samsung Galaxy S, noul Windows Phone 7, telefonul Desire HD sau iPhone 4 am ascultat şi citit multe păreri despre această lume a gadget-urilor. Fiecare e un expert, orice cititor ştie ce-ar trebui făcut şi vândut, chiar mai bine decât experţii plătiţi cu milioane pentru asta. Am auzit păreri şi concepte atât de puerile şi de naive încât am uneori impresia că majoritatea nu conştientizează faptul că Microsoft sau HTC nu fac produse strict pentru plăcerea lor particulară, ci pentru o întreagă planetă.

Aşadar, cu riscul de a supăra pe mulţi, hai să luăm pe rând elementele a căror înţelegere este deficitară.

GAMELE DE PREŢ/PERFORMANŢĂ
Există produse foarte performante şi scumpe, produse medii şi ca specificaţii şi ca preţ şi produse ieftine şi slabe. Aşa este pentru orice în lumea asta, fie că vorbim de maşini, ceasuri de mână, bureţi de vase sau, mai apropiat de subiectul nostru, smartphone-uri. Există multe modele tocmai pentru ca fiecare să-şi cumpere pe cel mai potrivit în funcţie de banii pe care îi are şi de performanţele pe care şi le doreşte. Nu e obligatoriu să vă luaţi cu toţii modelul de top!

Când am avut concursul prin care am dat un HTC Wildfire alb, unul din comentarii zicea ceva de genul “băi proştilor, ce vă înghesuiţi toţi să luaţi un telefon inferior?!? Nu vedeţi că are ecranul mic şi procesorul slab? Desire-ul e cel mai bun model, ce să faci cu un Wildfire?!?“. Parafrazez eu un pic exagerat, dar ideea era că nici măcar pe gratis n-ar trebui să vrei un telefon ce nu este vârful-vârfurilor şi smartphone-ul Suprem. Nu e aşa. Sunt o grămadă de oameni care nu vor să dea 2000 de lei pe un telefon – e un telefon, ce naiba! – dar 1200 lei li se pare mai acceptabil. Sunt o grămadă care nu au nevoie de performanţa unui Desire, pentru că nu stau simultan pe Twitter, Yahoo, Facebook, WordPress şi nici nu primesc 20 de mailuri pe zi, scriind alte 10 la rândul lor. Există oameni care vor să treacă de la un telefon “tăntălău”, clasic la un smartphone, dar n-are rost să facă trecerea direct la cel mai scump şi performant, atâta vreme cât nu ştiu prea bine ce-i așteaptă. De asta există gama high-end, gama medie şi cea entry-level, ca fiecare să-şi aleagă modelul cel mai potrivit pentru el sau ea.

Chiar și ignorând banii, știu oameni care nu vor modelul de top. O fi Desire HD cel mai bun, dar unii nu-i accepta dimensiunile și nu-l vor cumpăra doar din acest motiv. Dacă banii n-ar fi problemă, tot nu cred ca mi-aș cumpăra un Canon 1D, pentru că nu sunt așa mare fotograf încât să merite să car după mine un aparat atât de voluminos.

STRATEGIA
Nu neg că există şi strategii de piaţă care se dovedesc ulterior a fi greşite, dar să pretind că aş şti eu mai bine ce-ar trebui să facă o firmă precum Microsoft, HTC, Samsung sau Apple, deşi fiecare are sute de experţi care la asta se gândesc toată ziua, mi se pare o prostie. Ah, e ok să-mi zic părerea, dar nu la modul “hahaha ce proşti, o să daţi faliment bă!“. Totuşi, unele elemente ale strategiei, atunci când le gândeşti logic, pot fi înțelese de oricine.

Cel mai concludent exemplu este lansarea pe piaţă a Windows Phone 7. Abia se încheiase conferinţa de presă şi deja mulţi îl vedeau ca fiind un eşec. “N-are copy/paste! N-are tethering! N-are ringtone-uri customizabile! N-are acelaşi număr de aplicaţii ca iPhone sau Android! Microsoft trebuia să mai lucreze un an la el şi să-l lanseze abia după ce avea toate acestea!“.

Ce să facă? Să mai aştepte un an, în condiţiile în care iPhone şi Android sunt pe val şi cuceresc cota de piaţă? N-avea nici un rost. Au lansat acum un produs bun, bine închegat, dar lipsindu-i mici elemente nesemnificative pentru marea masă a potenţialilor clienţi. Un an mai târziu acestea ar putea fi rezolvate prin update-uri ulterioare, dar în acest an e timp ca şi alţii să-şi face treaba: dezvoltatorii să facă soft, să apară jocuri, să se facă publicitate, să se scrie review-uri, să apară telefoane şi tot ce se petrece pe lângă munca strict a celor de la Microsoft. Lansând azi, te asiguri că peste un an vei avea un produs mult mai matur din toate punctele de vedere. În lumea softului, principiul update-urilor mici şi dese este acum la modă.

Mai ştiţi cum s-a lansat Androidul? N-avea nimic, nici copy/paste, nici bluetooth, nici măcar telefoane de top, G1 fiind slab dpdv al construcţiei. Iar acum, câţiva ani mai târziu, e pe locul 2 în lume ca piaţă şi suficient de matur şi versatil pentru a putea fi folosit de orice tip de utilizator. Bine că n-a aşteptat şi Google alţi 3 ani înainte să-l lanseze, nu? Primul iPhone n-avea nici măcar 3G, copy/paste, MMS-uri și bluetooth, dar le-au făcut ulterior.

PUBLICUL ŢINTĂ
Să luăm ca exemplu tabletele Samsung Galaxy Tab şi Dell Streak, unde multe lume a zis “ce obiect inutil! cine ar cumpăra aşa ceva? e prea mare ca să vorbeşti la telefon şi prea mic ca să înlocuiască un laptop“. Părerea mea e una simplă: doar pentru că un gadget e pe piaţă, nu înseamnă că trebuie să-l cumpere fiecare dintre noi.

Mai ales vorbind despre o tabletă, nu te poţi întreba “care e rolul ei pe piaţă, cine ar vrea aşa ceva?” în momentul care iPad-ul a demonstrat că există o piaţă şi e chiar mare. Se poate întâmpla să nu fie pentru tine, iar asta e absolut normal. Mie nu-mi plac laptopurile de 17 inci, dar sunt sigur că pentru mulţi sunt dimensiunea ideală. Nu m-am putut înţelege cu un iPhone 4, fiind nemulţumit de limitările sistemului de operare, dar pentru milioane alţii este telefonul perfect.

Mie îmi place Tab-ul pentru că îmi intră perfect în borseta, pe când un iPad n-aş putea căra cu mine. O altă persoană, cu alte obiceiuri de utilizare, va zice că ecranul de pe Tab e prea mic, pe când un iPad e perfect. Fiecare cu ce are nevoie, de asta există alternative pe piaţă. Acest lucru trebuie reţinut de fiecare dintre noi; e ok să zici că un produs e inutil pentru tine, dar când generalizezi la toată lumea înseamnă că nu înţelegi aceste concepte de bază ale pieţei.

Gadget-urile nu sunt obligatorii! În lumea de azi e greu să trăiești fără un telefon mobil (din ăla simplu) și un laptop, dar totul în plus e opțional. E bun smartphone-ul, dar la o adică poți și fără. E bună o tabletă, e comodă, dar poți trăi și fără. Marea masă a oamenilor nu au nevoie de aceste lucruri și nici companiile nu se așteaptă să le vandă tuturor.

LANSĂRILE ÎN ROMÂNIA
Sunt la fel de supărat ca şi voi că s-au lansat oficial, cu conferinţă de presă şi ceremonie, telefoane precum LG Optimus 7, iPhone 4 şi HTC Desire HD, dar în magazine nu pot fi găsite încă. Este deranjant, dar să nu uităm că suntem în România. Piaţa de telefoane de 2000 de lei este mică aici şi nu e de mirare că orice stoc iniţial se duce întâi spre străinătate, unde Amazon sau Best Buy probabil vând într-o zi cât România într-un an.

Desigur, veţi spune că pentru firma mamă 500 de euro încasaţi în Germania sunt la fel ca 500 de euro încasaţi în România, dar sunt mai multe variabile în ecuaţie, cea mai importantă fiind investiţia în publicitate şi marketing. Cheltuielile cu marketingul probabil sunt de 10-15 ori mai mare în Germania decât la noi şi atunci e normal să vrei să duci cât mai multe telefoane acolo, pentru că aşteptarea e mai mare şi vrei să-ţi recuperezi banii investiţi. Când aţi văzut la noi o coadă formată cu 1-2 zile înainte de lansare, aşa cum se stă la străini la iPhone?

Totuşi, avansăm. Lansările se fac rapid şi la noi. WP7 a fost dat la doar o zi de la lansarea internaţională, iar Galaxy Tab se vindea la noi deja de o săptămână în timp ce în alte ţări încă se întrebau la ce preţ va apărea tableta. Evoluţia nu se face însă peste noapte. Amintiţi-vă cât a durat ca filmele să fie aduse în cinematografele noastre în acelaşi timp cu premiera lor din America sau de câți ani a fost nevoie pentru a se justifica investiția facută pentru ca un număr mic de cărţi Harry Potter volumul 7 șă poată fi cumpărat şi la noi în aceeaşi noapte a lansării din SUA şi Anglia.

PREŢUL
“Cât costă?!?? 25 de milioane? Să creadă ei că dau atâţia bani!” Nu te obligă nimeni, după cum ziceam mai sus. Şi mie mi se par exagerate preţurile smartphone-urilor şi tabletelor, dar noroc că nu sunt forţat să le cumpăr, ci aleg eu dacă o fac sau nu. Preţul e cât e. Să cotcodăceşti ca o găină pe tema lui, fie că-l accepţi fie că nu, e inutil.

Cum spuneam şi mai sus, nu orice gadget e făcut să fie cumpărat de toată lumea. Dacă ai dat 2000 de lei pe Desire acum 5 luni, nu e obligatoriu acum să dai 2500 de lei pe un Desire HD, oricât ar vrea HTC-ul că toţi să facă asta. Nu trebuie nici să dai 3000 de lei pe un iPhone 4, dacă vezi că faţă de 3GS nu are în plus decât o carcasă mai casantă şi un afişaj mai bun. Produsul costă cât costă: eşti dispus să dai banii, bine; nu eşti, bine iarăşi. Văicăreală despre asta nu ajută şi nici nu interesează pe nimeni.

CONCLUZIE
Toţi ne-am dori să existe acel telefon, laptop sau televizor ideal, care are specificaţii extraordinare, carcasă de plastilină (rugedizata MIL-STD-810F) pentru a o putea face mică sau mare după dorinţă, toate tehnologiile moderne incluse în el, interfaţă care să-ţi ghicească gândurile şi să-ţi arate direct informaţia pe care o vrei, plus toate softurile preinstalate exact cu configuraţia şi de la producătorul pe care îl preferi tu. Să coste doar 100 de lei, la liber, iar 5 ani după aceea să nu apară ceva mai şmecher. Ei bine, nu există. Tricorderul din Star Trek nu e real. Live with it.

Pe un subiect oarecum asemănător: Cum să primeşti telefoane la review…