Partea nasoala a cartilor

Este, desigur, aşteptatul după ele. Urăsc să aştept ani în şir după o carte ştiind că, după ce apare, o voi citi în câteva ore sau zile şi gata, s-a terminat! Raportul de forţe e prea dezechilibrat.

Cam de un an de zile aştept al treilea volum al lui Peter Hamilton din trilogia Void. A apărut recent și l-am terminat în vreo 4 zile, citind doar seara (ok, cam până la 2 noaptea). Îmi aduc aminte acelaşi scenariu repetat cu Harry Potter, cu doi ani de aşteptare pentru ultimul volum, doi ani de zvonuri, ştiri, interviuri, editări, data lansării anunţată, numărat zilele. Apoi a apărut cartea şi în 2 zile am terminat-o şi cu asta s-a finalizat totul.

Volumul patru din A Song of Ice and Fire al lui George R.R. Martin a apărut în 2005, iar de chiar a doua zi a început aşteptarea pentru volumul cinci. Şi aşteptăm şi aşteptăm… Iar ceea ce mă enervează cel mai tare nu este aşteptarea în sine, cât gândul acesta de care nu pot să scap, că îmi petrec 5 ani din viaţa aşteptând o carte şi apoi doar 2 zile citind-o. Aş vrea să se întindă mai mult, să ţină 4 zile, să ţină 5 ani… dar ştiu că nu e posibil, pentru că e o carte bună şi voi vrea să o termin cât mai repede. Ba chiar, când voi fi cu volumul în mână, voi blestema faptul că nu-mi mai rezistă ochii şi că trebuie să şi dorm sau că trebuie să merg 8 ore la muncă înainte de a mă întoarce acasă, la aventurile eroilor lui Martin. Urăsc să termin repede o carte, dar nu mă pot abţine să nu o fac.

În acelaşi timp sunt recunoscător că multe dintre cărţile mele preferate fuseseră deja scrise în întregime atunci când le-am descoperit eu. Îmi aduc aminte că am aşteptat două luni (60 de zile!) ca Rao să printeze ultimul volum din Stăpânul Inelelor şi ţin minte că l-am citit în noaptea dinaintea bac-ului. La vremea primei ediţii aş fi aşteptat mult mai mult. Zelazny a scris primele cinci volume din seria Amber între 1970 şi 1978, lucru cu atât mai grav cu cât fiecare volum este foarte subţire şi poate fi terminat, fără exagerare, în câteva ore de citit intens. Asimov a publicat prima parte a Fundaţiei între 1951 şi 1953 şi ultima parte între 1986 şi 1993, pentru un interval total de 41 de ani!

Nu pot face nimic. Cărţile sunt mişto şi abia aştept să apară următoarele volume din seriile pe care le urmăresc. Doar că îmi vine să înnebunesc la gândul că, dacă la anul apare volumul 5 al lui George Martin, voi fi aşteptat 6 ani ca să-l citesc. Îl termin rapid şi apoi încep iarăşi să aştept, pentru că urmează volumul 6. Şi cândva mai târziu, peste alţi ani, volumul 7. Îmi trece copilăria, imi trece adolescența, poate mă și căsătoresc și am copii până când termină Martin toata seria (o termină, da!?!), trec atâția ani din viața mea în timp ce eu citesc despre doar câteva zile din viața eroilor din aceste cărți.