Magnetul de prosti

Îl pui pe Mircea Badea să facă o emisiune la radio. De câte ori ascult emisiunea lui de la Radio Zu, de la 18 seara, mă minunez de ce tâmpenii le pot trece unora prin cap şi de numărul mare de terminaţi din ţara asta.

Trecem peste cei ce sună şi îşi încep discursul cu o exprimare anapoda gen “ştii ce vroiam să-ţi spun?” sau “uite de ce te-am sunat“. Asta e oarecum normal.

Trecem şi peste cei ce sună şi rostesc cu convingere o idee, un plan, un gând bine dospit în mintea lor, atât de genial încât li se pare că au descoperit adevărul suprem şi au ocazia să-l spună răspicat şi tare la radio, ca să-i audă toată ţara în gloria deşteptăciunii lor. Auzi de toate, de la “hai să ne strângem toţi şi să-i batem măr” la “propun să nu mai plătim niciunii impozite” şi alte asemenea. Şi apoi îi întreabă Mircea Badea ceva banal, de genul “bine, dar cine ar trebui să înceapă asta?” sau “e ilegal, ce faci cu legea?” sau “şi cum rezolva asta situaţia?” şi parcă le vezi faţa respectivilor cum cade şi privirea li se tulbură. Nu au răspuns. Planul lor nu mergea atât de departe. Ideea genială nu era decât un gând de 2 minute, venit din vreun titlu citit în metrou în Libertatea, în scurtul timp rămas la dispoziţie după contemplarea ţâţelor goale din ziar. Trecem şi peste ei.

Ajungem la unii duşi rău cu pluta. Da’ rău. Nu în sensul de psihopaţi, ci de oameni care nu-şi dau seamă pe ce lume trăiesc şi cred că planeta se învârte după alte reguli. În toate istoria civilizaţiei noastre niciodată lucrurile n-au mers după cum ar fi moral bine, ci după nişte legi şi norme definite pe alte criterii. Ieri a sunat unul să se plângă de firma la care lucrase până acum ceva vreme, firmă care îl trimitea la drum cu o maşină pentru care nu plăteau asigurare şi rovignetă. Omul, nevrând să ia amenzi, cam făcea scandal şi refuza.

Respectiva firma l-a concediat. El zice că din motivele de mai sus. Ca să-şi dea singur demisia i-au oferit şi un salariu compensatoriu. Omul a vrut banii înainte, dar firma n-a acceptat. S-a dus la Forţele de Muncă unde i s-a spus că n-are ce face, să-şi dea demisia şi apoi, dacă nu primeşte banii în termen de 30 de zile, să facă o reclamaţie. Şi-a dat demisia. N-a primit banii. A făcut scandal, au mai trecut nişte zile. A primit până la urmă nişte bani. Nu era un salariu complet, ci mult mai puţin. Omul avea trecut în acte doar salariul minim pe economie, dar de fapt primea mai mult pe lună, la negru. După demisie, firma l-a tras în piept, i-a zis că ce primise în plus până atunci s-a considerat plată compensatorie şi că astfel au mai avut doar o mică sumă să-i dea.

Omul era nemulţumit de întreaga situaţie şi sună la radio ca să întrebe unde poate face plângere. I-a explicat Mircea Badea că nu are unde să se plângă, din moment ce el făcea evaziune fiscală şi acceptă să fie plătit la negru. Păi cum adică, nu are unde să facă o reclamaţie? Dar aşa fac toate firmele, toţi trec salariul minim pe cartea de muncă, iar restul ţi-l dau pe sub mână, pe înţelegere verbală. Cum adică să nu reclame undeva că a fost tras în piept de tocmai acest sistem pe care l-a acceptat? Ce contract, ce acoperire legală, ce contează că firma poate dovedi că aveai salariul X în acte și deja ți-au dat mai mult? Mulți cred că dreptate se face ca pe vremea lui Solomon, când te duceai în fața regelui și acesta își arăta înțelepciunea și îl răsplătea pe cel cinstit.

Această metodă de încălcare a legii este atât de răspândită încât devine practică normală, ba chiar ar trebui să poţi reclama că ai luat ţeapă încercând să dai chiar tu una statului. Ar trebui şi să poţi reclama că te-a tras în piept o prostituată şi a fugit cu banii tăi sau că omul care te-a prins cu mâna în buzunarul lui în autobuz te-a bătut măr. Cam asta gândesc unii. Emisiunea aia de la radio e ca un magnet pentru proşti.