La restaurantul indian Karishma

Auzind de bine de la un prieten şi dorindu-mi să mă reprofilez pe mâncare mai inedită şi cu mult sos şi aromă, am purces sâmbătă la restaurantul indian Karishma, aflat la 30 de metri de intersecţia străzii Mihai Eminescu cu Calea Moşilor. Noroc că luasem salariul…

Restaurantul e decorat cu tot felul de tablouri şi statuete cu motive indiene şi din boxe se aude muzică indiană, dar nu se exagerează cu atmosfera. Nu te simţi în India, ci într-un restaurant cu acest specific. Mi-a plăcut că ospătarul era indian şi am comandat în engleză, deoarece părea a fi mai simplu pentru el decât în română.

Ca aperitiv am luat Chicken Tangri Kebab, adică două ciocănele de pui umplute cu ouă, struguri, alune caju şi alte fructe uscate şi făcute la cuptor. Le vedeţi în imaginea de mai jos, aduse într-un platou sfârâind şi pe care le-am mai lăsat şi eu să se rumenească un pic. Umplutura nu se vede pentru că nu le tăiasem încă, dar seamănă cu amestecul tocat ce se pune într-un curcan umplut. Nu vă speriaţi de struguri şi ouă… totul a avut gust de carne şi a fost foarte bun.

Chicken Tangri Kebab

Tangri Kebab detaliu

Cu acest aperitiv au sosit şi trei sosuri care au rămas pe masă şi la felul principal. Un sos verde, subţire, făcut din produsul verde mentă şi deloc picant, apoi bucăţi de ceapă portocalie murată şi picantă şi un sos de roşii şi alte legume şi fructe (de ex coajă de lămâie) amestecate împreună cu condimente. Acesta din urmă era foarte picant, genul pe care îl mănânci, exclami “omg” şi bei ceva, după care te ţii cu mâna de burtă şi zici “aoleo… nu mai pot”.

Felurile principale au fost două şi cam mici, de abia m-am săturat din ele. Au meniul împărţit între pui şi miel, aşa că am luat din ambele. Un Chicken Madras, descris ca fiind specialitatea bucătarului, care s-a dovedit a fi bucăţi de pui într-un sos de curry şi probabil şi alte condimente. Este picant, dar cu un gust plăcut, dacă îţi place curry-ul. Iar mielul a fost un Lamb Vindaloo, descris ca “lamb and potatoes in a very hot sauce” şi exact aşa a fost. Nu mă tem de sosuri iuţi, dar l-am rugat pe ospătar să-l condimenteze mediu, că nu vroiam să-mi ia gura foc şi să nu mai simt gustul mâncării. Acel mediu s-a dovedit a fi destul de picant, genul de mâncare la care bei multă bere şi lăcrimezi, dar nu atât de picantă încât să te opreşti şi să nu mai vrei.

Chicken Madras

Lamb Vindaloo

Cu ele am luat şi un orez cu legume şi şofran. Eu fiind masochist le-am mâncat pe toate inclusiv cu sosul iute adus împreună cu aperitivul, dar orezul mi s-a părut mai bun când am turnat un pic de sos de mentă peste el.

Orez cu legume

Am luat şi o pâine cu unt (“butter naan”) care în alt restaurant s-ar fi numit foccacia fără nici o jenă. Foarte gustoasă.

Butter naan

Știu, e atâta sos încât nu vă puteți da seama ce e de fapt acolo. Mâncarea a fost bună, dar problema mai mare este că e scumpă şi porţiile nu sunt deloc mari. Nu te saturi cu un fel principal şi un orez, pur şi simplu nu e destul. Iar când orice astfel de porţie costă cam 35 de lei, orezul e 14 lei, pâinea 11 lei, o bere la 0,33 ml şi ea 12 lei, ajungi la o notă de plată mare rău pentru cât mănânci.

***