iPhone 4, prima butonare

Vă spuneam că am în teste un iPhone 4 primit prin amabilitatea Evomag. Ieri l-am desfăcut, acum hai să-l vedem mai în detaliu.

Prima impresie: e greu. Atârna greu în mână. Şi nu doar mie mi s-a părut aşa, ci şi altor persoane care l-au văzut. Spun totuşi că doar mi s-a părut pentru că am verificat pe gsmarena.com şi are cu fix 2 (două) grame mai mult decât HTC Desire-ul meu, adică 137 gr faţă de 135 gr. Insesizabil!

Lateral stanga

Atunci unde e diferenţa? Cred că e un efect psihologic, ca atunci când luna plină pare mai mare deasupra orizontului decât în mijlocul cerului, deși efectul este în capul privitorului. Telefonul are o carcasă trasată în linii drepte, e “pătrăţos” s-ar putea spune, pare ca un lingou, e rece de la sticla de pe ambele fețe şi de la aluminiul de pe lateral şi probabil în cap la mine mă aștept să fie mai greu decât în realitate.

Sus, castile si power

Are cineva o agrafa?

Arată bine. Butoanele metalice de pe laterale sunt de efect, bine reliefate pe carcasă. Există şi un comutator care trece telefonul pe modul Silent şi îmi place că este mic, dar solid şi pare bine închegat. Carcasa am definit-o foarte bine prin cuvântul “lingou“, este solidă, nu se poate deforma, nu vezi îmbinări sau despicături în care să poţi băga lama şi nu dă semne că în timp s-ar putea lăsa pe undeva. Îmi place că sticla de pe fața superioară este continuată până în marginea telefonului şi nu-ţi lăsa impresia că ecranul e “introdus” în carcasă. E un telefon foarte scump, dar la capitolul construcţie se cunoaşte că e superior altor modele de pe piaţă.

Camera foto

Sticla de pe spate mi se pare însă absolut inutilă. O consider o fiţă şi atât. Da, e mişto senzaţia de sticlă atunci când ţii telefonul în mână, dar mă puteam lipsi de ea fără regrete. Se poate zgâria, se poate crăpa, se poate sparge şi nu merită aceste riscuri pentru o fiţă.

Spatele

Prin comparaţie directă am descoperit că are aceleaşi dimensiuni cu Desire-ul meu. Lăţime, lungime, grosime, toate la fel.

Langa Desire

Peste Desire

Grosime

L-am pornit. După un ecran de boot absolut banal, cu un logo Apple parcă sfâşiat de gheara unei pisici care a poftit la mere, s-a lansat iOS-ul şi ecranul principal. Este primul moment cu adevărat “wow” în experiența cu iPhone 4: ecranul este fantastic! Este cel mai bun display pe care l-am văzut vreodată pe un aparat, toate contururile sunt perfecte, culorile sunt vii şi oricât m-am chinuit şi m-am uitat cu atenţie, nu am reuşit să văd pixelii. De asta (duh!) se cheamă Retina Display şi se laudă cu o densitate de puncte mai mare decât cea pe care poate ochiul să o perceapă. Ideea e că nu e doar un artificiu de marketing, ci arătă extraordinar.

Mai mult: Nu ştiu cum au reuşit, dar nu am senzaţia de afişaj care se afla la 2mm sub sticla ce-l protejează, ci pare în faţă, de parcă l-ai atinge direct. De asemenea, deşi e glossy, pe ecranul aprins nu vezi multe reflexii, acestea fiind mult reduse ca intensitate. Mă vedeam în carcasa din jurul ecranului, dar nu şi în acesta. Nu ştiu cum au făcut-o, dar e bine.

Am intrat un pic prin setări şi prin programele cu care vine instalat. Simt lipsa butonului Back de pe Android, mi se pare cam peste mână să duci degetul tocmai în partea din stânga-sus a ecranului, unde este de obicei un buton de întoarcere la meniul anterior. O fi elegant cu acel unic buton real Home sub ecran, dar nu e şi foarte practic, iar pentru mine dorința de eleganță dispare la vreo 3 zile de la achiziție și contează doar să fiu eficient.

Mi-a plăcut că poţi comuta rapid interfaţa pe limba română, ca şi tastatura, şi am văzut că are până şi un mic predictor în română. În meniu erau disponibile şi o grămadă de alte limbi, ceea ce mă face să mă întreb: dacă Apple poate, alţi producători de ce nu o fac şi ei? M-am săturat să văd doar opţiuni de engleză și franceză plus 4 limbi asiatice şi gata, asta e tot, dacă vrei interfața în altă limbă trebuie să speri că există pe undeva un ROM pentru ţara ta şi să faci o întreagă resoftare. Câţi mega de memorie sau cât de greu poate să fie să obţii traduceri pentru mai multe limbi ale Pământului, de alţi producători nu fac asta? La iPhone schimbi toată interfaţa în câteva secunde, nici măcar nu a cerut restart pentru aceste modificări.

Chit că eu sunt fericit să am telefonul complet în engleză, mi-a crescut respectul pentru Apple văzând aceste posibilităţi incluse de la început. Aici mi se pare că e cea mai bună dovadă că sunt o companie americană şi că sunt conştienţi că piaţa lor este întreaga lume, spre deosebire de alţii care pun accent doar pe Coreea de Sud, Taiwan şi Hong Kong.

Tastatura virtuală este ireproşabilă la o primă vedere. Am scris aproximativ 50 de cuvinte la întâmplare, cu viteză mare (3-4 caractere pe secundă) şi doar cu degetul mare al mâinii în care ţineam telefonul şi nu am greşit nici un caracter! Am rămas şi eu uimit de cât de talentat sunt. Cum vă ziceam, ireproşabilă la prima vedere. La a doua vedere mi-am dat seama că tastele sunt mari şi spaţiate pentru că îţi apar pe ecran doar literele, fără alte taste auxiliare. Virgula, punctul şi alte semne uzuale nu sunt disponibile pe tastatura principală, ci apar prin comutarea pe Simboluri, împreună cu cifrele. Nu prea mă încântă să apăs de 3 ori ca să introduc o virgulă sau un punct (Simbol – virgulă – Simbol pentru revenire). E vreo alte metodă?

Cam atât am făcut la prima butonare. Continui testele, instalez software (fuck iTunes, numai gândul la el mă enervează), testez calitatea semnalului şi postez noi descoperiri. Până acum, văzând calitatea display-ului, tastatura și meniurile mi se pare un telefon foarte bun și elemente precum carcasa sau ecranul justifică ducerea prețului mai sus decât cel al unui smartphone uzual. Ca să merite toți cei 3699 de lei trebuie însă sa fie totul perfect și asta voi testa în continuare. Până acum mi-a plăcut ce-am văzut, dar testul adevarat va fi la multitasking, rapiditate, stabilitate și cât de bine îmi pot face eu activitățile mele normale cu iPhone 4.

Citiți si:

• Desfac un iPhone 4 pentru review
• #iPh4nwreview