De ce barbatii nu cumpara prostii

Postul meu despre inelul Luxor, deşi scris la mişto şi în repezeală, aduce zilnic un trafic neaşteptat de pe Google: am rămas surprins să văd numărul mare de oameni care caută informaţii despre acest inel “magic”. Şi când spun oameni zic de fapt femei, deoarece toate comentariile de genul “am acest inel şi…” au fost lăsate de diverse doamne şi domnişoare. De ce nu cumpără şi bărbaţii astfel de talismane norocoase?

Nu mă refer neapărat la un inel, care e mai greu de purtat de către un bărbat. În general nu am văzut obiecte mistice marketate la adresa bărbaţilor. Cred că ştiu răspunsul.

Astfel de tepe produse se adresează oamenilor simpli. Peste un anumit nivel de educaţie şi înţelegere a lumii nu-ţi cumperi un inel şi nu te aştepţi ca simbolurile magice de pe el să-ţi aducă bani, maşini, apartamente şi să-ţi plimbe şi câinele când n-ai chef. Eh, poate că femeile sunt o ţintă mai uşoară pentru că bărbaţii de la acel nivel au altceva pe care să-şi dea banii: alcoolul! Berea e sfântă, tăria la fel, iar seara gâtul trebuie bine irigat şi stomacul cere mai degrabă băutură decât mâncare.

Îmi şi închipui o discuţie între un bărbat şi vânzătoarea de la un astfel de magazin: “ce vindeţi aici, Inelul Suprem? Chiar cel făcut de Sauron în vulcanul secret! Marfă! Şi ce ziceţi că pot face cu el? Pot stăpâni lumea?! Tare asta nenicule! Şi invizibil? Pot să intru peste femei cu el? Şi e aşa de mic şi auriu… aur de cea mai bună calitate spuneţi. Da, e bine făcut, se vede calitatea. Şi ziceţi că aş putea cuceri întreaga lume cu asta. Interesant! Cât costă? 3,2 lei?!? Pfoai nenicule, păi ăsta e cât o sticlă de 2 litri de Burger! Nu mulţumesc!“