Obsesia de a proteja obiectele casei

Observ la foarte multă lume un comportament ilogic şi care mie mi se pare destul de enervant. Mă refer la tendinţa de a proteja diverse obiecte personale cu tot felul de huse şi carpete şi protecţii care, deşi utile pentru acest scop, îţi răpesc farmecul acelui produs.

Am văzut o maşină care avea ambele scaune din fata “îmbrăcate” cu nişte pânza albă, probabil un cearceas rupt în două. Moşii din ea protejau astfel scaunele de murdărie. Am vrut să-i întreb care este rostul. De ce au acele scaune frumoase, dacă ei nu le văd niciodată? Le ţin pentru viitorul proprietar? O vor duce aşa la REMAT, o rablă dar cu scaune netocite şi curate?

Mulţi oameni refuza să-şi smulgă folia de protecţie de pe ecranul noului lor telefon. O mai lasa câteva zile, poate şi mai mult, până când pică ea singură. Au un telefon bun şi scump, dar nu se pot bucura cu adevărat de culorile ecranului din cauza foliei.

În bucătărie am o gresie foarte frumoasă. Mi-a plăcut când am ales-o, îmi place şi acum. Ai mei vroiau să pună nişte linoleum pe ea, în zona chiuvetei şi a aragazului, ca să nu se murdărească. De ce am mai luat-o pe aia frumoasă atunci, dacă o acopăr cu ceva?

Mulţi oameni fac acelaşi lucru cu canapelele şi fotoliile din casă, acoperindu-le cu vreo cuvertură ca să le protejeze. Le scot când vin musafirii, ca să fie atunci frumoase şi să se laude cu ele. Cu alte cuvinte, eu care le-am cumpărat şi stau zi de zi pe ele nu mă pot bucura de respectivul material şi model, dar nişte invitaţi care vin câteva ore în vizită au parte de toată plăcerea?

Sunt multe alte exemple similare. Oameni care ţin anumite haine pentru ocazii speciale, atât de speciale încât de multe ori hainele se demodează sau se strică în dulap, în loc să fie purtate. Oameni care nu circula cu maşina aia bună pentru că e scumpă de întreţinut, ci cu rabla nasoală pe care au vrut să o înlocuiască. Farfuriile şi furculiţele alea bune sunt ascunse undeva, pentru ocazii speciale, iar zi de zi mănâncă din vreo strachină nasoală. Oameni care au un ceas de lux, dar nu-l poartă, că dacă îl zgârie, îl pierd sau le este furat?

Cu toții cred că știti astfel de exemple. Ce naiba se întâmplă? Oamenii sunt atât de ilogici încât nu-şi dau seama că protejează nişte lucruri atât de bine încât nu apuca niciodată să se bucure de ele. Mereu îmi vine să râd când văd astfel de exemple, dar lumea e serioasă şi face astea ani în şir, poate toată viaţa. O fi vreo obsesie rămasă de pe vremea comunismului, dar cred că unii au nevoie de ceva consultaţii psihiatrice.