Romanii se imbraca banal

Îmi aduc aminte că unul din lucrurile care m-a şocat în Spania este atenţia cu care se îmbrăcau tinerii. I-am văzut de multe ori. În Granada, mai pe seara, tineri de până în 18 ani ieşeau la terase sau restaurante îmbrăcaţi la pantaloni de stofă şi cămaşă. Nu din aia de cool hunter, ci cămaşă normală, elegantă. Fetele aveau tot felul de rochii sau combinaţie fustă-bluză, de arătau trăsnet. În staţiunea de lângă Barcelona am văzut repetată povestea: turiştii din toate colţurile lumii se respectau şi se îmbrăcau frumos, simplu dar elegant. Din nou pantaloni lungi, cămăşi, câte un tricou şi foarte rar în pantaloni scurţi, aproape niciodată în combinaţie cu şlapi. Seara nu arăta nimeni de parcă s-ar duce la plajă sau la magazin să-şi ia o Cola.

La noi e exact invers. Uniforma românului, fie că-l văd pe bulevard sau într-un mall, pare a fi formată din șort (nu pantaloni scurţi, ci şort, că e o diferenţă), un tricou şi slapi, ca să facă lipa-lipa pe podea. De multe ori tricoul e înlocuit de un maieu, eventual purtat cu burta dezgolită, că e cald şi trebuie să se reverse şi ea din matcă. Șlapii trebuie neapărat asortaţi cu un mers crăcănat, în lehamite, ca să nu riști să fii considerat om normal.

De ce fraţilor? Am înţeles să te îmbraci aşa când ieşi după apă minerală şi pâine, dar şi când ieşi în oraş? Chiar aşa puţin să te respecţi pe tine, în primul rând, şi apoi pe femeia cu care ieşi sau localul în care te duci? Comoditatea şi confortul nu sunt întotdeauna o justificare.

Bonus: domnişoara de mai jos avea nişte pantaloni atât de scurţi încât jumătate de bucă ieşea pe afară atunci când mergea. Jailbait-ul perfect. Noroc că era traficul aglomerat, că altfel se făceau câteva accidente.