Cum sa faci fotografii panoramice

Drum catre manastirea Sambata, Canon S5, 3 cadre

Nu mă consider vreun mare fotograf, dar e destul de simplu să obţii fotografii panoramice bune câtă vreme ai grijă de nişte detalii simple şi logice. Fotografiile panoramice se fac prin îmbinarea mai multor cadre: la modul cel mai simplist, fotografiezi ceva, te roteşti un pic spre dreapta, fotografiezi din nou, te mai roteşti iarăşi cu câteva grade şi tot aşa, până când ai cuprins întreaga scenă în vreo 3-4-5 fotografii. Apoi le îmbini cu un soft special.

Aparatul foto consider că nu are nici o influenţă asupra obţinerii fotografiilor panoramice, ci doar a calităţii şi detaliilor din fiecare imagine. O panoramă se poate face şi cu un point-and-shoot de 400 de lei şi cu un DSLR din cele mai scumpe. Sfaturile de mai jos merg la orice aparat.

Cheiul Tamisei, Canon S5, 9 cadre

Când faci o panoramă? În general sunt două cazuri mari şi late: pe la munte, când vrei să surprinzi întinderea şi frumuseţea întregului peisaj, şi prin oraşe, când vrei să prinzi într-o singură imagine toate clădirile dintr-o piaţă sau tot cheiul Tamisei sau toată vederea din Turnul Eiffel.

OK, să trecem la realizarea fotografiilor:

1. Se recomandă să aveţi un trepied sau să puneţi aparatul pe un gard sau pe altceva stabil, măcar ca să stea drept. Dacă nu aveţi nimic la îndemână, faceţi toate fotografiile ţinând aparatul cât mai fix şi mai ales păstraţi-l întotdeauna orizontal. O singură fotografie mai înclinată vă poate da peste cap panorama.
2. Gândiţi-vă înainte de a face fotografiile pe ce element vreţi să insistaţi. Clădirile sunt mai mici sau mai înalte, munţii la fel. Dacă vă place una anume, încadraţi-o pe aparatul foto şi astfel vă daţi seama cum trebuie să-l ţineţi de înclinat în plan vertical. Odată stabilită aceasta înclinare, veţi mişca aparatul doar spre stânga şi spre dreapta, dar fără a modifica unghiul cu verticala.
3. Este important ca fotografiile să aibă culori şi luminozitate uniformă, deşi de multe ori anumite zone sunt în soare şi altele în umbră. Din nou revenim la elementul central al panoramei, acel munte sau acea clădire pe care doriţi să o surprindeţi împreună cu împrejurimile ei. Veţi lucra pe modul manual al aparatului, dar întâi trebuie să găsim setările potrivite. Pentru asta încadraţi iarăşi muntele/clădirea în obiectiv şi apăsaţi pe jumătate declanşatorul. Aparatul va face focalizarea şi va indica valorile de expunere şi apertura şi ISO cu care ar face acea fotografie. Reţineţi aceste valori, deoarece toate fotografiile trebuie făcute la fel.
4. Începem fotografierea. În funcţie de aparat, treceţi pe modul manual sau, dacă nu aveţi, pe Tv sau Av şi reglaţi măcar unul din parametri reţinuţi la punctul de mai sus. Puteți face toate imaginile și pe Auto, dar riscați să aveți nuanțe diferite la cer. Nu utilizați filtre de polarizare, deoarece pot duce la apariția benzilor de diverse nuanțe pe cer. Într-o singură imagine acest fenomen nu este sesizabil, dar în mai multe da și arată urât îmbinările.
5. Păstrând constantă înclinarea observată la punctul 2, faceţi fotografii de la stânga la dreapta. Prima faceţi-o cam acolo unde începe scena pe care doriţi să o surprindeţi. Rotiţi-vă un pic spre dreapta şi faceţi a doua fotografie, care ar trebui să se suprapună cu prima măcar pe 30% din suprafaţa ei. Fără suprapunere fotografiile nu pot fi apoi unite! (decât manual, dar asta e munca lungă şi fără rost). Faceţi fotografii rotindu-vă spre dreapta, fiecare fiind suprapusă o treime cu cea dinaintea ei. Dacă aţi păstrat înclinarea verticală bună, atunci când veţi ajunge la clădirea sau obiectul ce constituie elementul central al panoramei o veţi avea încadrată perfect în fotografie, fără a-i tăia baza sau vârfurile. Nu e cazul să mai spun că în timpul acestor fotografii nu trebuie să umblaţi deloc la nivelul de zoom, nu? Pentru a elimina riscul ca aparatul să focalizeze pe altceva decât vreţi voi, atunci când treceţi de la un cadru la altul, puteţi face manual focalizarea pe planul cel mai îndepărtat.
6. Nu vă faceţi grijă la mişcări de oameni sau apă. Pentru a elimina totuşi modificarea prea mare a scenei de la o fotografie la alta, faceţi-le rapid, câte una pe secundă. Cu toate setările aparatului blocate pe anumite valori nu trebuie decât să aveţi grijă să păstraţi înclinarea faţă de verticală şi orizontalitatea perfectă a mişcării. Cu maşinile e altă treabă, deoarece sunt mari, colorate şi se mişcă repede, aşa că pot apărea “fantome” în panorama finală. Încercaţi să nu le includeţi în cadre.
7. Dacă aveţi aparat foto cu mod Panorama (sau Stitch), foarte bine, utilizaţi-l! Canon-urile vă ajută cu suprapunerea imaginilor şi salvează cadrele într-un folder special, pentru a fi uşor de găsit. Aparate mai noi, precum Sony NEX-3 şi NEX-5 (review-ul meu complet), fac în aparat chiar şi îmbinarea imaginilor şi vă indică viteza cu care trebuie să vă rotiţi.

Plaja din Alicante, Pentax D-X, 8 cadre

Aveţi imaginile, ce faceţi acum? Vă trebuie un soft special cu care să le îmbinaţi. Cel mai bun mi se pare PTgui, care face minuni şi detectează inclusiv imagini rotite din neatenţie sau din cauza vitezei de fotografiere. Altele, precum Zoom Browser-ul care vine inclus cu camerele foto Canon, fac o treabă rezonabilă, dar trebuie să aveţi fotografiile bine aliniate pentru a detecta punctele comune.

Cu PTgui treaba e foarte simplă. Încărcaţi succesiunea de imagini şi ar trebui să detecteze singur ordinea lor sau le aranjaţi voi. Faceţi click pe Align Images şi lăsaţi-l să lucreze. Dacă aveţi o zonă de suprapunere de 30%, detectează singur cum trebuie să le îmbine, altfel vă poate pune să alegeţi punctele comune între două imagini. La sfârşit nu aveţi decât să vă jucaţi cu diversele setări de proiecţie, să rotiţi un pic panorama (ca să fie linia orizontului dreaptă, de exemplu la mare) şi să o salvaţi.

Cota 1400, Canon S5, 5 cadre

PTgui e atât de bun încât puteţi încerca şi alte tipuri de panorame. Puteţi fotografia pe rând baza unei clădiri şi apoi etajele superioare ale acesteia, unindu-le într-o fotografie mare. Puteţi încerca fotografie 360 de grade, dar acolo aproape garantat e nevoie de un trepied. Important e să încercaţi de toate şi să nu uitaţi de suprapunerea măcar cu 20-30% a fiecărei perechi de imagini. Dacă din grabă nu există zone comune între două cadre succesive, e pierdută toată panoramă.