Stramosii englezilor au migrat de la Polul Nord

Vremea din Anglia mi-a făcut prima surpriză încă dinainte să ajung acolo. Eram în avion, deasupra Germaniei sau Olandei, când căpitanul ne-a anunţat că vom ateriza peste o oră la Londra, unde temperatura este de 6 grade. În Bucureşti erau 23 de grade, în aceeaşi perioadă, iar eu, ca un mare deştept ce sunt, nu plecasem cu haine prea groase la mine.

Şi da, 6 grade erau la aterizare, tocmai se terminase o ploaie tipic englezească, iar norii încă stăteau pe cer, de n-am văzut soarele decât în a doua sau a treia zi acolo. Am vizitat oraşul îmbrăcat cu tricou, hanorac mai gros cu glugă şi o geacă subţire pe deasupra, iar la un moment dat am vrut să-mi cumpăr o căciulă, dar am fost prea zgârcit. Am mers cam zgribulit mereu, iar temperatura maximă zilnică a variat între 10 şi un apoteotic 16 grade în ultima zi. Prin comparaţie, când am aterizat în Bucureşti, la 11 noaptea erau 18 grade afară.

Cum se îmbrăcau însă englezii şi alţi turişti de pe acolo? Păi fuste foarte scurte. Nici măcar acum, pe 30 de grade, nu ies atâtea femei la noi pe stradă în fuste mini, câte erau la englezi pe 10 grade. Toate în mânecă scurtă, ba chiar multe în maieu, precum domnişoara din imagine. Era 9 dimineaţa, eu aveam tricou, cămaşă, geacă şi tremuram de frig la intrarea în hotel, iar ea mergea cu haina pe braţ şi doar cu acel maieu cu bretele pe ea. Îi recunoşteai uşor pe români, pentru că erau cei ce se uitau bizar la ea şi se închinau spunând “Doamne, uite-o şi pe asta cum umblă…”, în timp ce pentru englezi era ceva normal. Ciudat popor.