Robertson, campion mondial la snooker

Australianul Neil Robertson a câştigat noaptea trecută finală campionatului mondial de snooker, într-un meci ce s-a terminat pe la 3 noaptea, învingandu-l pe Graeme Dott cu 18-13. De mult nu m-am mai bucurat aşa tare la snooker ca după acest meci, Robertson fiind unul dintre jucătorii mei preferaţi şi acest titlu venind să-i confirme talentul extraordinar de care mi se pare că dă dovadă. Este singurul jucător pe care îl admir pentru faptul că vine la masă cu zâmbetul pe buze, într-o postură relaxată şi lovește bilele, oricât de crucial ar fi momentul, fără nici cea mai mică urmă de stres pe faţă.

În 2004, când am văzut finala pe care Dott a pierdut-o 8-18 în faţa lui Ronnie O’Sullivan, mi-am spus “cândva Dott va fi campion mondial” şi doi ani mai târziu aşa a fost. Tot atunci am zis acelaşi lucru şi despre Robertson. Am găsit, chiar pe blogul meu, posturi scrise în 2006 în care ziceam că australianul este unul dintre jucătorii mei preferaţi, alături de Hendry şi Matthew Stevens (ce s-a întâmplat cu el?). Şi după toţi aceşti ani, după multă muncă, multe finale şi câteva turnee câştigate, Robertson a câştigat primul său campionat mondial. Vă daţi seama, privind comparativ, ce gigant al snookerului este Stephen Hendry, care nu doar că este de 7 ori campion mondial, ci deţine în continuare recordurile pentru cele mai multe turnee câştigate, cele mai multe break-uri de peste 100 de puncte, cele mai multe break-uri de 147 de puncte, cel mai mare număr de turnee câştigate consecutiv şi multe altele. Dacă aş avea de ales o vedetă a sportului pe care să o întâlnesc, din toate timpurile, lui Hendry aş vrea să-i strâng mâna şi să-l felicit pentru realizări.