George R.R. Martin despre fanfic

Singurul post cu adevărat interesant pe care l-am găsit în cele 2000+ ce mă aşteptau necitite este de pe blogul lui George R. R. Martin, scriitorul SF-Fantasy cunoscut în special pentru seria A Song of Ice and Fire. Postul despre care vorbesc se referă la fanfic, adică fan-fiction, acele povestiri scrise de fani ai unor cărţi celebre, povestiri ce au ca personaje tot eroii şi au loc tot în universul creat în original de un scriitor celebru.

Eh, Martin e împotriva fanfic-ului şi, citindu-i argumentele, îi dau dreptate. În primul rând, dacă ai talent la scris, mai bine îţi creezi propriul univers şi propriile personaje, nu le copiezi pe ale altuia. Să gândeşti o lume interesantă, organizarea ei şi legile ce o guvernează sunt probabil cea mai dificilă parte a unui roman SF bine scris. Mă gândesc la cărţi precum Amber sau Lord of Light de Roger Zelazny, unde sunt sigur că toţi cei ce le-au citit şi-au zis “bă eşti nebun, ce idei a avut şi asta!”. La fel pot spune şi despre lumi şi idei mult mai cunoscute, precum întreaga mitologia pe care se bazează Stăpânul Inelelor (cei care au citit Silmarillion au văzut o mică parte din ea) sau criza cauzată de căderea imperiului din Fundaţia lui Asimov sau navele Rama ale lui Clarke sau Ringworld-ul lui Niven. Recent am dat peste acelaşi factor “wow” în cărţile lui Hamilton (Steaua Pandorei, trilogia Void, trilogia Night’s Dawn).

Da, am fost trist când am terminat aceste cărţi. Aş fi vrut să mai fie ceva, să mai citesc aventurile lui Sam sau Corwin, să văd cum va evolua Fundaţia în continuare sau să mai citesc despre lumile noi explorate de Joshua. Dar fanfic-urile ce fac tocmai acest lucru nu mi se pare că au vreo valoare. Nu am citit nimic care să se ridice la înălţimea originalului şi e şi normal: sunt ferm convins că un alt Zelazny sau un alt Tolkien nu va fi niciodată. Fanii pot să descrie orice aventuri noi şi orice evoluţie a personajelor, dar toate par lipsite de substanţă şi nu au aceeaşi forţă ca cele puse pe hârtie direct de către scriitorul ce le-a făcut celebre în primul rând. Miile de povestiri cu Harry Potter sunt cel mai recent exemplu.

Un alt motiv foarte bun este chiar cel descris de Martin mai jos:

Marion Zimmer Bradley had been an author who not only allowed fan fiction based on her Darkover series, but actively encouraged it… even read and critiqued the stories of her fans. All was happiness and joy, until one day she encountered in one such fan story an idea similar to one she was using in her current Darkover novel-in-progress. MZB wrote to the fan, explained the situation, even offered a token payment and an acknowledgement in the book. The fan replied that she wanted full co-authorship of said book, and half the money, or she would sue. MZB scrapped the novel instead, rather than risk a lawsuit.

Tare, nu? Citiţi întreg postul lui Martin pe blogul său [Someone Is Angry On the Internet].

Deşi laud acest post, sunt destul de enervat de faptul că Martin stă să scrie pe blog despre sport, filme şi altele, în loc să lucreze la cartea 5 din seria A Song of Ice and Fire. Nu de alta, dar seria are 7 cărţi plănuite şi n-aş vrea să dureze încă un deceniu până se termină.

În același timp, blogurile scriitorilor sunt mereu o lectură plăcută. Talentul la scris nu se maninfestă doar în cărțile publicate, ci și pe Internet.