Am vazut Twilight si Avatar

Ieri dimineaţă, pe la ora 6, pe HBO era filmul Twilight, aşa că am profitat de ocazie ca să-l văd şi eu. E ridicol. Mi s-a părut prost, plictisitor şi neinteresant şi nu pot să înţeleg de ce a creat aşa o isterie.

Acţiunea nu are nici o noimă. Actriţă principală, Kristen Stewart, o fată drăguţă la trăsături și simpatică în Adventureland, e veşnic tristă, dar nu se ştie de ce. E în ultimul an de liceu, n-are nici o treabă sau grijă, în schimb e veşnic supărată şi lipsită de orice chef de viaţă de zici că e regina emo. Iar el, vampirul, e la fel de trist mereu, dar în plus are fața mai albă şi freza mai ciufulită.

Nu zic de rău despre carte, deoarece nu am citit-o şi ştiu că majoritatea ecranizărilor de romane nu reuşesc să surprindă mare lucru din farmecul lor. Poate cărţile sunt foarte bune. Filmul însă are o intriga idioată: unui alt vampir i se pune cu tronc să o mănânce pe Kristen. Nu e dat vreun motiv, în afara faptului că ea era singura femeie din jur atunci când vampirul vroia să joace baseball. Sună ciudat, dar aşa e. După care, profitând de faptul că vampirii răi sunt 3 la număr, iar cei buni, care o apăra pe ea, vreo 10, ăştia buni s-au hotărât să fugă. Erau doar 10, în fond… N-am înţeles nici de ce el, vampir cu multă experienţă şi cu mulţi ani vechime, făcea liceul într-un orăşel micuţ din fundul Americii.

Mi-a deschis ochii cineva pe Twitter:

Da, dar tema iubirii între două persoane incompatibile apare într-o mie de alte filme, de la Romeo şi Julieta la Romeo must die. Asta n-are legătură cu faptul că Twilight e prost făcut. Nu e interesant filmul, iar actorii sunt de piatră.

Ah, că le place femeilor de Richard Pattinson? Excelent, ia-ţi un poster cu el şi visează-l în fiecare noapte. Ai grijă ca în momentele de cocârţeala să nu-i spui soţului “Richard” în loc de “Marian” sau cum l-o chema, că va fi un moment greu de explicat. Dar filmul tot nasol rămâne.

—
Tot ieri am văzut şi Avatar. Dacă se prăbuşea azi avionul şi muream fără să fi văzut Avatar? Pe la jumătatea lui moţăiam de somn, deşi era ora 3 după-amiaza. Aşteptam, ca şi în cazul Titanicului, să treacă cele două ore de dialoguri inutile şi să ajungem la ora cu dezastre şi lupte. Şi când s-a ajuns… un mare nimic. I-a atacat planeta, iar pământenii s-au retras. Mă întreb ce-i împiedică să revină cu de o mie de ori mai multe nave şi să le-o tragă ălora albaştri fără drept de apel. Mai ales că ei nu vroiau să cucerească planeta pentru priveliştile superbe şi plajele minunate, ci vroiau să o mineze de resurse subterane. Ar putea să o bombardeze de pe orbită şi apoi să vină să mineze tot ce vor.