Revolutiile din pat

Pe Facebook am primit o invitaţie să mă alătur cauzei “Dolphin killers în Europe’s Faroe Islands – It is OUTRAGEOUS! STOP!“. Aş vrea ca, pe lângă butoanele Join şi Ignore, să fie şi unul pe care să scrie “Haha, ce prostie!”.

Nu vorbesc despre delfini şi acest caz particular, ci despre faptul că unii oameni au impresia că printr-un singur click şi-au făcut datoria, au ajutat pe cineva, au oprit răul din lume, au salvat azi un delfin, ieri un căţeluş şi mâine vor hrăni un copil flămând, totul din spatele monitorului. Nu se schimbă nimic! Protestele, revoluţiile, marşurile nu se se fac din pat, cu mouse-ul. Îi doare undeva pe cei cu satârul la gâtul delfinilor că Radu din România vrea să-i oprească şi a făcut şi click pe un buton pentru asta, înainte de a închide fereastra şi a-şi vedea mai departe de ale lui. Similar, putem să ne alăturăm cu milioanele grupului “Astupaţi gropile de pe şosele!”, nu o va face nimeni sau cel puţin nu din acest motiv, pentru că altele sunt deciziile și dedesubturile și interesele din spatele oricărei acțiuni de acest gen.

Cred că e o psihoză a timpurilor moderne, această impresie că dacă votezi ceva şi dai şi la alţii e suficient, ţi-ai făcut treaba. Dovadă că grupul delfinarilor are 236.693 de membri și în total a strâns 275 USD, adică în medie fiecare membru a dat 0,11 cenți. Clickul nu costă, dar nici nu are efecte…