M-am uitat la un televizor 3D LG

Tocmai s-au lansat în România televizoarele 3D, LG fiind primul fabricant care a adus unul într-o prezentare oficială la Media Galaxy. Victor Kapra are un articol bun aici. Totuşi, Media Galaxy a fost mai mult de show, deoarece la doar o zi după am văzut un astfel de televizor la Domo (în galeria Mobexpert de lângă Feeria).

Nu m-a impresionat. Efectul 3D nu era atât de pronunţat încât să simţi că iese ceva din ecran şi vine după tine prin casă (scena celebră din The Ring ar trebui refăcută 3D, nu?). Prin comparaţie, când am luat Desire-ul m-am jucat în showroom-ul eMag cu un laptop Asus echipat cu placă nVidia şi ochelari 3D tot de la nVidia şi mi s-a părut mult mai mişto. Am rulat jocul Avatar şi la un moment dat am dat cu mâna în faţa ochilor, pentru că nava de luptă ieşea din ecran şi aveam impresia că e doar la câţiva centimetri în faţa mea. La televizorul LG n-am avut acelaşi sentiment, deşi rula chiar un film de prezentare care ar fi trebuit să-i pună în valoare calităţile. Poate ţine şi de modul în care se obţine acest efect 3D (n-am studiat problema), dar era mai degrabă ca la o fotografie din aceea tridimensională, pe care o înclini şi îţi arată scena din altă perspectivă, dar nu cu multă adâncime.

Totuşi, televizorul nu m-a impresionat din alte motive mai practice: de unde conţinut 3D? Angajatul Domo care mi-l prezenta spunea că vor apărea la vânzare filme 3D. Dar când? Eu încă nu simt ca la noi în ţara au fost adoptate Blu Ray-urile şi comerţul cu aceste discuri probabil că nu e foarte profitabil. Iar acum trebuie să ne gândim deja la următoarea generaţie de tipuri de filme, care cine ştie cât vor costa. Angajatul mi-a spus că vor fi şi transmisiuni 3D, de exemplu meciurile din Anglia aşa încep să fie filmate, dar mie mi-a venit să râd: la noi în ţara încă este analogic totul, posturile HD sunt puţine şi limitate, multă lume încă are televizor cu tub şi ei vând un televizor cu gândul că s-ar putea transmite meciuri sau filme 3D cândva.

Apoi, ochelarii sunt altă problemă. Sunt mai mici şi verzui şi nu la fel de grei că cei nVidia, dar totuşi, sunt ochelari. Iar eu, nefiind aragaz cu patru ochi în restul zilei, nu sunt obişnuit să-i port. Să stau câteva ore cu ei pe nas, la televizor, mi s-ar părea obositor. Să stau cu ochelarii puşi şi cu capul pe pernă sau pe fotoliu mi s-ar părea incomod.

În concluzie televizorul e scump (vreo 8000 de lei – dublu față de unul identic dar fără 3D în el), conţinutul 3D lipseşte şi va mai lipsi ceva vreme din România, ochelarii mi se par incomozi… îmi pare rău, dar nu văd cum această tehnologie poate fi un succes. E bună pentru sălile de cinema, e bună pentru jocurile video (unde poţi face scene şi efecte speciale impresionante), dar pe televizor, pentru filme, voi zice “pas”.