Efectul de copilot

Aţi observat privirea ucigătoare pe care ţi-o aruncă pasagerul din dreapta unei maşini care tocmai te-a claxonat pentru a te atenţiona că ai făcut vreo prostie?

Zilele trecute mergeam în trafic mărişor pe un bulevard mare şi am ocolit o groapă. Probabil că l-am speriat pe cel de pe banda din stânga mea, deoarece m-a claxonat la modul “vezi că sunt şi eu aici” şi apoi m-a depăşit. El n-avea nici o problemă, conducea liniştit, dar în schimb femeia din dreapta sa, nevastă, prietenă, ce i-o fi fost, mi-a aruncat o privire mai lungă, dură şi sictirită şi care spunea “ai grijă cum conduci… boule!”.

Ea consideră că asta e datoria ei, mai ales dacă nu se pricepe la condus. Dacă s-ar pricepe, ar şti că astfel de mici incidente sunt normale în trafic şi că uneori mai e nevoie să frânezi sau să claxonezi doar pentru a te asigura că alt şofer te-a văzut şi poţi să mergi în continuare în siguranță. Eh, dacă nu conduce, fiecare întâmplare i se pare o problemă de amploare. Sigur ar fi avut loc un accident grav dacă soţul ei nu te claxona, aşa că meriţi privirea tăioasă, ba chiar să te privească pentru câteva secunde, apoi să arunce un ochi sictirit şi peste maşina ta, mult inferioară celei în care se afla ea, pentru că altfel soţul ei nu te-ar fi putut depăşi, nu?

Bărbaţii sunt de două feluri atunci când sunt pe scaunul “copilotului”: fie înjură şi comentează tot ce se întâmplă în jurul lor, inclusiv cu vorbe de genul “ia uite-l şi pe ăsta cu Skoda lui cum merge… hai tataie, bagă-te o dată”, fie sunt complet nepăsători şi îi doare undeva chiar şi dacă în jurul lor se întâmplă accidente precum cele din Final Destination.