Legea falimentului personal

Legea falimentului personal se pare că a trecut de prima aprobare din Parlament şi o aşteaptă şi pe a doua. Mie mi se pare o idee bună (se referă în principal la faptul că dacă îţi pierzi locul de muncă sau salariu, nu vine banca şi te execută imediat pentru că nu le mai poţi plăti rata, ci îţi este oferită o perioadă de graţie, reeşalonare, etc), dar implementarea pare foarte greoaie.

Proiectul de lege, realizat după modelul legii falimentului personal din SUA, permite instanţelor să stabilească dacă o persoană se afla în insolvență scuzabilă sau faliment fraudulos.

Potrivit senatorului PD-L Iulian Urban, cel care a introdus această lege în Parlament, practic, o persoană va fi considerată de bună credinţă dacă, din motive care nu depind de el, precum concedierea sau micşorarea de salariu, nu îşi mai poate plăti datoria către bănci.

“Persoana respectivă va trebui să prezinte în faţa judecătorului şi a creditorilor un plan de redresare în care prezintă cum îşi va achita lunar 75% din datoria faţă de creditor. Judecătorul va decide care cereri vor fi aprobate şi care nu.”, a mai declarat Iulian Urban.

În cazul în care instanţa consideră că falimentul a fost fraudulos, respectiv persoană în cauză nu şi-a plătit ratele intenţionat, aceasta nu va mai putea prin lege să acceseze niciun tip de împrumut bancar pe o perioadă de cinci-şapte ani.

Citatele sunt de pe incont.ro. Se pare că judecătorul român este un superman, capabil să facă orice analize şi să dea decizii în orice privinţă, dacă acum este încărcat şi cu aceste noi responsabilităţi. Doar eu sunt sceptic când aud că fiecare om va trebui să se prezinte în faţa judecătorului cu un plan de redresare, despre cum îşi va plăti el datoria şi de ce merită un alt credit nou?

Cum ar trebui să arate acest plan de redresare?

• “Am fost dat afară deoarece firma în care lucram era în pierdere şi au redus personalul. Eu munceam bine şi cu spor, dar asta e…“. Şi cum se verifică acest lucru? O să sune judecătorul după referinţe? Ca de la sine nu va zice nimeni că a fost dat afară pentru că era leneş sau prost.
• “În următoarele două luni mă voi angaja“. Unde? Pe ce bani? Cum cuantizezi asta, prin numărul de joburi la care ai aplicat pe BestJobs? Prin numărul de interviuri la care ai fost? Poţi să te duci şi la 10, nu e nici o garanţie că vei fi şi angajat. Acesta e sistemul, nu e vina omului.
• “Din salariul primit voi plăti 50% la bancă în următorii 30 de ani, pentru a achita creditul luat“. Da, acelaşi calcul te-a adus în situaţia asta.

Şi apoi trebuie să te duci la tribunal, să-ţi stabileşti înfăţişare, să faci planul acesta şi să-l prezinţi, să convingi, să se dea decizia, să ţi se dea şi o hârtie despre ea în mână şi apoi să te duci la bănci și să o iei de la capăt. Care vor avea un mare chef să trateze cu tine, ştiind ce antecedente ai.

Oricum până la acel moment sunt sigur că băncile fie vor pune beţe în roate întregului plan (chiar dacă trece de Parlament, nu văd cum pot fi obligate băncile să accepte reeşalonări, decât dacă statul garantează pentru bani) fie vor mări ratele noilor credite ca un soi de backup pentru astfel de cazuri.