Ce-as face daca as fi ultimul om ramas in viata

Ca să mă inspir dintr-un articol văzut pe net, pornim de la presupunerea, atât de utilizată în tot felul de filme, că într-o dimineaţă descoperi că eşti ultimul om în viaţă de pe planetă. Ce faci? Ce poţi să mai faci? Majoritatea filmelor lansează ideea că poţi trăi într-o distracţie continuă, luând orice vrei direct de pe rafturile mall-urilor şi magazinelor, conducând un Ferrari şi scobindu-te în dinţi cu diamantul din vârful sceptrul reginei. Dar nu e chiar aşa.

Nu sunt un mare specialist în mentenanţă, dar probabil că în câteva zile întreaga planetă ar rămâne fără curent electric, pentru că n-ar fi nimeni care să regleze şi să întreţină centralele electrice, iar acestea s-ar opri automat prin mecanismele “failsafe” integrate. Aşa că adio Internet, televizor, radio şi orice altceva. Trebuie să te mişti repede în prima zi şi să downloadezi toată Wikipedia pe un laptop, că poate-poate îl poţi alimenta ulterior de la vreun generator. Bateriile nu ţin mult, chiar şi nefolosite, dar poate poţi utiliza generatoare cu benzina sau gaz metan pentru o vreme. Clădirile ar cădea singure în câţiva ani, oraşele ar fi doar ruine, maşinăriile ar fi în paragină.

E clar că sex nu vei mai face niciodată, cel puţin nu cu altă persoană. Masturbarea e la ordinea zilei, iar de Sf Valentin poate te resfeti cu o păpuşă gonflabilă sau un vibrator, deşi după câţiva ani, când bateriile vor fi terminate, va fi tot mai dificil să găseşti un dildo alimentat cu benzină sau gaz metan. Eu n-am văzut nici unul în care să înfigi o butelie de gaz, ca la arzător. Poate ar trebui să inventeze cineva unul de pe acum, ca să fie pentru zile negre.

Distracţie? Păi dacă vrei să conduci un Ferrari, trebuie întâi să faci rost de chei. Presupunând că vezi unul parcat pe Dorobanţi şi restul oamenilor de pe planetă n-au fost nici răpiţi de extratereştri, nici n-au devenit zombie canibali, te apuci de buzunărit cadavre până dai de cheile necesare. Iar după aceea bagi 300 la oră până la mare! Nu chiar, pt că toate străzile vor fi pline de maşini înţepenite acolo unde le-au murit șoferii. Până şi aceasta distracţie aparent banală este greu de pus în practică. Oriunde ai merge îţi trebuie arme, că altfel încep să te atace animalele sălbatice şi câinii vagabonzi. Eu habar n-am unde este cel mai apropiat magazin de arme şi, dacă are gloanţele încuiate într-un seif, ai pus-o, nu-l deschizi în veci. Dacă au vreo uşă metalică şi încuietoare cu cod numeric la intrare, îţi ia o săptămână să dai o spargere. Sper că-ţi place să citeşti, cărţile rămânând cea mai accesibilă metodă de a pierde timpul, plus vizitarea muzeelor (la lumina lumânării). Găsește o minge de volei, desenează cu sânge un chip omenesc pe ea și Wilson va fi singurul tău prieten.

Cum supravieţuieşti? Singura şansă e să fii un Robinson Crusoe modern şi să devii fermier şi crescător de animale, că altfel nu ai ce mânca. Şi doar atât faci toată ziua, că nu poţi pleca prea departe. O să cauţi cele mai apropiate biserici ca să le furi lumânările, că altfel nici lumină nu ai în casă. Dacă te îmbolnăveşti de ceva, orice, până acolo ţi-a fost. De unde bei apă, dacă nu mai merg pompele? Din Olt sau Dunăre? Parcă nu sună ca o idee bună.

Desigur, poţi să vizitezi lumea. Găseşti un Hummer, te descurci de benzină pe drum, te duci să vezi Europa. Dar am o bănuială că Parisul sau Viena sau Barcelona n-au farmec în paragină şi fără nici o altă persoană în ele. Un oraş fantomă arată ca oricare altul. Totuşi, dacă trăieşti în Europa ai un pic de noroc, poţi să vizitezi întreg continentul apoi să pleci prin Asia şi cred că poţi ajunge uşor şi în Africa prin zona Suez, poate chiar şi în America prin Alaska. Dacă te-a prins sfârşitul lumii în Australia… ar fi bine să găseşti cărţi care să te înveţe să navighezi. Iar de zburat nu se pune vorba, pentru că e prea mare riscul de a muri rapid şi fără ajutor nu găseşti în veci o pistă de aterizare.

Nu poţi să refaci civilizaţia. Dacă eşti bărbat, tu stingi lumina pe planetă. Dacă eşti femeie… poate ar merge să te inseminezi cu spermă de la bănci (unde e cea mai apropiată? ştie cineva?) şi să naşti mulţi copii şi să speri că nu apar complicaţii. Nu văd multe şanse de reuşită nici aici. Câte femei se gândesc “ah, sunt ultima femeie de pe pământ, voi turna plozi până la sfârşitul vieţii!”?

Trist, nu? În titlu v-am amăgit cu expresia “ce-aş face eu dacă…”. Simplu, aş căuta să fac rost de o maşină, să călătoresc un pic, apoi probabil aş ajunge la concluzia că n-are rost să mă chinui crescând animale sau conectând generatoare pentru a aprinde un bec, din moment ce tot acest chin n-are nici o finalitate. M-aş sinucide.

De fapt acum îmi dau seama de o întrebare mai bună. Dacă ştii că viaţa nu are nici o finalitate utilă, dacă nu ai nici un motiv să o trăieşti, dacă ştii că orice ai face nu laşi nimic în urmă și nu mai e nimic după tine, mai are rost să trăieşti?

A doua întrebare: presupunând că ai vrea să supraviețuiești cât mai mult, care e meseria cea mai adecvată? Inginer, doctor, fermier?