10 paradoxuri ale sedintelor de bloc

Cifrele serii: stau într-un bloc de 8 etaje şi tocmai am petrecut 90 de minute la o şedinţă a asociaţiei de proprietari.

1. Celor de la etajul 6 şi mai jos nu le pasă de starea terasei blocului şi de faptul că cei de mai sus sunt inundaţi la fiecare ploaie. Nici nu vor să dea bani pentru reparaţia ei.
2. Celor de la parter, etajul 1 şi poate şi 2 nu le pasă de lift şi starea acestuia. Nu vor nici să-l plătească la întreţinere, darămite să dea bani pentru reparaţia sau modernizarea cabinei.
3. Orice şedinţă de bloc se lasă cu scandal, expresii obişnuite fiind “eu am zis asta? când am zis aşa ceva?”, “am dat banii pentru a rezolva problema X şi acum s-a stricat Y; de ce n-am dat de la început pentru Y?”, “vă arăt facturile doamnă, atât a costat!”, “găsiţi dumneavoastră pe unii mai buni, eu pe ăştia i-am găsit!” şi alte asemenea.
4. 20% vor să se crească fondul de reparaţii pentru a se rezolva problemele blocului, 80% nu.
5. E mereu un om cu gura mare care ştie mai bine decât toţi ceilalţi ce trebuie făcut şi le explică pe rând “vă zic eu dom’le… aşa se face… asta e soluţia… nu, aşa se face!“. Omul acesta are un “nemesis”, de obicei o femeie cu gura mai mare, venită doar să se certe cu toţi şi să se plângă că dăm prea mulţi bani în fiecare lună şi totuşi nu se face mare lucru prin bloc sau că priorităţile sunt greşite.
6. Nimeni nu ştie legea, dar toţi au câte o părere despre ce ar trebui să facă administratorul şi preşedintele de bloc şi cum ar putea fi făcută o treabă mai bună. Nu înseamnă că se oferă ei să o facă, ci doar ştiu mai bine.
7. E foarte uşor pentru o firmă angajată să facă o lucrare să dea o mare țeapă blocului. Ei știu că asociaţia e greu de organizat şi că nu vor fi daţi în judecată prea curând pentru că au făcut treabă de mântuială.
8. Puţini vor să dea bani pentru înfrumuseţarea blocului. Nu le pasă că uşile sunt ruginite, cutiile poştale devastate sau scara blocului e mâzgălită de copii. Poate să arate ca o cocină tot blocul, câtă vreme nu le influenţează direct viaţa nu vor nici să dea bani pentru renovare.
9. La sfârşitul şedinţei se fac întotdeauna mici grupuri de discuţie pe la fiecare etaj, de câte 2-3 oameni.
10. Odată intrat în casă, constaţi cu stupoare câte ore au trecut şi concluzionezi că de fapt s-a discutat mult şi nu s-a decis nimic concret, decât să se dea mai mulţi bani la fondul de rulment şi reparaţii. Visezi la şedinţa în care administratorul îți va spune că e totul ok şi că nu e nevoie să se mai strângă bani pentru nimic.

Astfel de observații ar trebui strânse și publicate într-un roman care sunt sigur ca ar avea succes prin străinătate, pentru că oamenii de acolo nu cunosc viața la bloc. Poate un serial TV, dar nu în genul comediei de pe ProTV. Am mai scris și altădată de pasiunea mea secretă.