Pe cand un referendum privind cainii maidanezi?

Eu m-am săturat de câinii vagabonzi. M-am săturat să-i văd lătrând sau dormind unde au ei chef pe stradă, m-am săturat chiar şi de cei care sunt în misiune. Dar în principal m-am săturat de discuţiile despre ei: periodic se mai trezeşte cineva să-i vrea eutanasiaţi şi cineva să-i apere, de obicei câte o actriţă expirată de prin străinătate care toată viaţa a mers cu maşină şi şofer şi n-a fost niciodată alergată de vreo potaie.

De ce nu facem un referendum? Noi, aici, bucureştenii pentru bucureşteni. Un vot organizat de primărie, cu o întrebare şi două răspunsuri simple, dar clare:

Ce facem cu câinii vagabonzi?

1. Îi eutanasiem.
2. Îi castrăm şi etichetăm, ca şi până acum.

Şi vedem ce iese. Pun pariu că prezenţa la vot va fi mai mare decât la prezidenţiale, pentru că asta e o problemă reală şi fiecare are o opinie. Şi dacă rezultatul zice să-i omorâm, asta e, aşa a decis majoritatea, o facem fără alte comentarii. Eventual pot fi ţinuţi o săptămână în vreun adăpost, pentru ca cei ce doresc să adopte unul să aibă timp suficient să o facă. Majoritatea votează împotriva eutanasierii? OK, atunci pe viitor vor tăcea cei din cealaltă tabără.

Vorbeam despre asta cu Englezul, acum vreo 3 săptămâni când ne-a vizitat iarăşi. L-am prins fotografiind şi alergând un câine sperios printr-un câmp pe lângă autostradă. I-am zis că devine bizară obsesia lui pentru câinii vagabonzi, dar vroia fotografii pentru colegii din Anglia, care nu-l cred că aici câinii aleargă în voie prin oraş. La ei demult nu mai e niciunul pe străzi. M-am scărpinat în cap şi l-am lăsat în pace să-l alerge cu “here doggie doggie!”. Încep să cred că momentele acestea devin pentru el partea plăcută a călătoriei în România, aşa de bine părea că se distrează.