Situatii banale

Mi-a plăcut întotdeauna să descopăr că poţi întâlni oameni extraordinari în situaţii complet banale. Nu mă refer că într-un magazin poţi să dai de preşedintele Băsescu, întrebându-te dacă ştii pe unde găseşte macaroane, ci la oameni care nu trebuie să-şi cultive şi imaginea în faţa lumii.

Acum vreo două seri eram în centru, într-o clădire de afaceri şi intrasem în vorbă cu un om. Un om al cărui nume a apărut de câteva ori prin ziare legat de nişte sume uriaşe, de zeci de milioane de euro, şi nu mă îndoiesc că are şi el o avere considerabilă. Am ieşit împreună din clădire, plecând spre casă, ocazie cu care am aflat că maşina sa este la service, aşa că va pleca pe jos. Din politeţe l-am întrebat dacă îl pot lăsa undeva în drumul meu, dar mi-a zis că nu e nevoie, e metroul aproape şi se duce acolo. Nu e genul de om pe care să te aştepţi să-l vezi în transportul în comun. De câte ori aţi stat în metrou sau în autobuz şi v-aţi gândit “omul ăsta de lângă mine sigur e miliardar, uite-l cum e îmbrăcat şi ce ceas Omega are la mână”; “hah, completează sudoku cu un stilou Mont Blanc”. Şi iată că se poate întâmpla.