Nesimtirea jurnalistilor

Ziariştii scandalizaţi de impozitarea suplimentară a veniturilor obţinute prin drepturi de autor mi se par culmea nesimţirii. Le zice bine Pah:

Jurnaliștii își iau salariile pe drepturi de autor. Ăia cu salarii mici. Ăia cu salarii mari își iau salariile pe IMM. Cei dintâi nu contribuie la asigurările sociale sau de sănătate, sau nu contribuie în raport cu veniturile lor. Cea de a doua categorie nu contribuie absolut deloc, mai ales că IMM-urile lor, care, de obicei, nu dețin nici măcar un angajat, nu au profit. Când vine vorba de a trage la socoteală demnitarii statului român, și jurnaliștii prost plătiți și cei plătiți nesimţit zbiară din toți bojocii: “Dar noi, contribuabilii, care vă ținem în spate…” etc.

Şi mă doare undeva că tot prin drepturi de autor sunt plătiţi şi cântăreţii. Ce, dacă dau din gură înseamnă că nu trebuie să plătească taxe la fel ca ceilalţi muncitori ai ţării? Doar pentru că o lălăie în playbackuri pe la televizor şi diverse petreceri private nu înseamnă că sunt mai şmecheri decât un inginer, un doctor sau un economist (ok, poate decât economiştii da, dar hai să zicem decât un avocat atunci) şi nu trebuia să dea statului o parte din venituri. Ori dăm toţi la fel, ori nu dăm deloc, aşa văd eu lucrurile. Să lăsăm vrăjeala ieftină cu distrugerea culturii românești prin impozitarea celor ce o crează.

Nu sunt de acord nici ca cei ce câştigă mulţi bani să fie impozitaţi suplimentar. Oricum ei plătesc deja sume considerabile la stat. Cred că principiul Pareto se aplică în privinţa impozitelor, adică 80% din suma totală luată de stat vine de la doar 20% dintre contribuabili. O femeie de servici care câştigă 1000 de lei plăteşte la stat 378 lei impozit. Un director care câştigă 10.000 de lei lunar plăteşte deja 3780 de lei la stat, cât 10 femei de servici, iar pentru asta n-ar trebui să-i crească şi mai mult taxele, doar pentru că are de unde da, ci chiar să i se micşoreze un pic. Un singur om contribuie cât alţi zece, e destul. Similar şi pentru firme, se impozitează cu 16% şi o firmă care abia se ţine de pe o zi pe alta, dar şi o corporaţie cu mii de angajaţi, deşi ultima poate ajunge să dea la stat milioane de euro prin acel impozit. N-ar trebui mărit, ci chiar să varieze invers proporţional cu profitul absolut.

Desigur, statul ar pierde bani, nu au nici un motiv să introducă astfel de facilităţi pentru cei ce au salarii mari sau profit substanţial pe firmă. Dar atunci să meargă pe teren și să pună următoarele întrebări:

1. De ce ai firma înregistrată în Cipru?
2. De unde ai Mercedes, doua case şi un teren, dacă ai declarat venituri de doar 3000 de lei lunar?
3. Îţi plăteşti angajaţii cu tot salariul declarat în cartea de muncă sau la negru şi pe PFA-uri? (deşi manevra cu PFA-ul este vina statului, pentru că o permite)
4. De ce ai un grup de firme între care plimbi facturi pentru a disimula profitul şi TVA-ul?
5. Cânți manele și îți îndeasă nașul mare euroii in haină? Ciudat, nu i-ai declarat in formularul 220.

Şi tot aşa. Dă-le o înlesnire celor cinstiţi şi investighează-i pe cei care fac manevre, ca să te asiguri că îţi plătesc impozite pe toţi banii pe care îi câştiga în realitate.

Update: De fapt mi-am dat seama că acum cei ce câştigă mai mulţi bani sunt impozitaţi mai puternic decât cei cu salarii mai mici. Când am scris despre impozite [Știi câte impozite plătești?], acum vreo lună, am observat că pentru salarii mici există o deducere personală. Astfel, persoana cu un salariu de 1.000 de lei plăteşte la stat 378 de lei. Persoana cu 10.000 de lei salariu în mâna plăteşte la stat 4.257 lei, nu 3.780 lei cum v-aţi fi aşteptat.