Cum sa alegi o rama foto digitala

Mi-ar plăcea o ramă foto digitală. Am multe fotografii frumoase făcute cu diverse ocazii şi mi-ar trebui una ca să le revăd pe toate într-un slideshow. Aş duce rama la muncă, să o pun pe birou, sau poate aş agăta-o acasă de perete, ca pe un tablou modern.

Acum ceva vreme mă uitam la ele în Auchan, unde erau mai multe rame digitale puse una lângă alta pentru comparaţie. Acum câteva zile am fost la eMag în showroom şi au şi acolo vreo 10 modele expuse şi alimentate. Mi-am dat seama de câteva sfaturi utile dacă vreţi să vă cumpăraţi o astfel de ramă şi vreţi să faceţi o alegere cât mai bună:

1. O ramă foto digitală nu se alege online! Se poate cumpăra de la un magazin online, dar alegerea modelului pe care dai banii se face după ce îl vezi cu ochii tăi alimentat şi cu imagini afişate pe el. Exemplu concret din vitrina eMag-ului: două rame foto, ambele de 7 inci, ambele cu aceeaşi rezoluţie a ecranului, calitatea imaginii însă era complet diferită. Un model Philips se vedea excelent, în timp ce pe alta (Agfa parcă, dar să nu spun vreo prostie, oricum nu era din brandurile mari) se observau foarte uşor dungi orizontale negre, semn că display-ul nu era de aceeaşi calitate.
2. Cu cât mai mare, cu atât mai bine. Mie mi-a plăcut un Samsung SPF-107H care are ecran de 10 inci pe diagonală și 1024 x 600 pixeli rezoluție. E mare, dar prefer să pot vedea detaliile unei fotografii fără să mă chiorăsc cu lupa la ea, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să fac mai mult loc pe birou. 8 inci minim (ca la penis :P), eu îmi voi lua de 10, unde e raportul preţ/calitate cel mai bun. Cele de 7 inci sunt bune doar de cadou, atunci când ești zgârcit.
3. Te decizi ce format vrei să aibă ecranul. Apar tot mai multe rame cu ecran widescreen 16:9, dar eu fac fotografiile în format 4:3. O ramă wide (800 x 480, 1024 x 600, etc) îţi va deforma deci imaginile tale (care au 800 x 600 sau 1024 x 768 pixeli). Dacă nu te deranjează, nu faci alegerea în funcţie de acest criteriu, dar altfel ai eliminat deja o mare parte din modelele de pe piaţă.
4. Te decizi ce vrei de la o ramă foto. Eu de exemplu vreau să pot schimba perioada slideshow-ului, să pot alege doar anumite foldere din care să preia imaginile (ca să nu le bage pe toate, la nimereală), să se închidă/deschidă automat la o anume oră, să aibă meniuri uşor de utilizat chiar dacă ai doar câteva butoane la dispoziţie. Aş vrea să fie cu ramă albă şi să aibă cablu de alimentare cât mai lung și să poată fi agățată de perete. Vrei să ruleze şi fişiere video? Cauţi una care ştie asta şi are şi difuzor integrat. Vrei şi telecomandă la ea, ca să dai de la distanţă înainte/înapoi între imagini? Vrei cristale Swarovski? Sunt şi astfel de modele. Unele au şi WiFi sau suportă alimentarea direct de la un PC, unele suportă şi stickuri USB pe lângă clasicele carduri de memorie. Samsungul SPF-107H poate fi utilizat şi ca monitor secundar, dacă îl conectezi prin USB la calculator, dar ştiu de acum că nu îmi trebuie aşa ceva.
5. După ce îţi place o anume ramă, te convingi că are afişajul clar şi luminos şi e şi suficient de mare, pasul următor e să cauţi pe Internet manualul ei şi să-l citeşti. E întotdeauna pe site-ul producătorului. Magazinele online descriu produsul menţionând de obicei doar rezoluţia şi diagonala ecranului, ce tip de memorie foloseşte şi cât de luminoasă este. În cazul Samsung-ului menţionat mai sus am aflat citind manualul că poate gestiona un maxim de 4000 de fotografii, indiferent câte îţi încap ţie pe cardul de memorie. Am aflat că nu suportă JPEG codat progresiv, ci doar JPEG normal, am aflat câte butoane are şi la ce setări poţi umbla, că poate afişa şi ora sau calendarul peste imaginile rulate, că are vreo 20 de efecte de tranziţie între poze, că se poate închide şi deschide la anumite ore preconfigurate, etc. Te uiţi ce formate video suportă (.mov, .avi, .wmv și ce codec pentru ele) şi la ce rezoluţie maximă trebuie să fie filmul, ce modalităţi de resize are pentru a afişa imagini 4:3 pe ecranul 16:9, dacă este cazul, şi tot aşa.
6. Cumperi rama dorită de la un magazin online. După preferinţe o comanzi cu livrare acasă, pentru a beneficia, conform legii, de cele 10 zile în care poţi să returnezi produsul în cazul în care te-a dezamăgit, sau te duci să o ridici personal şi ceri să fie testată înainte să o cumperi, ca să nu ai pixeli morţi.
7. Nu are rost să pui pe ramă fotografii de rezoluţie 4000 x 3000 sau cât scoate DSLR-ul tău gigantic și super-prrofesional, ca să fie afișate pe un ecran cu rezoluţie nativă de 800 x 480. Le faci resize în masă la rezoluţia ramei, iar astfel slide-show-ul şi tranziţia de o la imagine la alta se fac rapid, pentru că nu mai sta procesorul mic şi prăpădit din rama să facă şi resize. Despre cum se face batch resize cu IrfanView, în 3 clickuri şi 10 secunde, în alt episod.

La acel model Samsung SPF-107H mi-a plăcut că are ecran bun şi mare şi nu e foarte scump la 389 lei. Din păcate are rama neagră şi nici nu vine cu una albă de schimb, ceea ce îl cam scoate din cărţi. Simt că pe funcția de monitor secundar dau banii degeaba. Nu are nici agățătoare de perete. Ar fi fost utilă şi o telecomandă, deşi am deja prea multe în jur. Un Viewsonic VFD1024W-51P (cine naiba inventează codurile aceastea în loc să dea o denumire ușor de utilizat?!? Cum să faci marketing la un produs care se cheama VFD1024W-51P?) este 239 de lei si are tot 10 inci si 1024 x 600 de pixeli, dar nu stiu cat de bun e afișajul. E de studiat.

Important e să nu te uiţi la o ramă care face cât mai multe, ci să te gândeşti logic de ce funcţii ai nevoie. Pare mişto că poate să rulează şi filme, dar chiar vrei ca dintr-o dată să înceapă un clip cu sonor în biroul în care lucrezi? La care oricum poate nu eşti atent şi l-ai pierdut?

Evident, toate de mai sus sunt valabile pentru oamenii care preferă să nu arunce banii pe primul produs ieşit în cale, chiar dacă nu vorbim de sume mari. Mie îmi place să mă documentez înainte să cumpăr ceva şi de asta am scris acest întreg post. Dacă o faceți cadou și nu vreți să dați mulți bani, luați una de 7 sau 8 inci dar brand cunoscut de producător de monitoare/afișaje, ca să nu pară “marca cea mai ieftină”.

Personal sunt curios dacă există un altfel de aparat: o cutiuţă care să preia fotografiile de pe un card de memorie şi să le scoată pe o ieşire VGA către un monitor. Spun asta pentru că în loc să dau 389 de lei pe o ramă foto digitală de 10 inci, aş prefera să dau aceiaşi bani pe un monitor LCD de 17 inci. Dacă aş avea şi cutiuţa de care ziceam, un monitor LCD s-ar putea transforma imediat în tablou digital.

1192 cuvinte :|