Doua babe

Într-un azil din Massachusetts, SUA, o femeie de 98 de ani şi-a omorât colega de cameră, care avea 100 de ani, asfixiind-o cu o pungă de plastic. Asasina, adică baba de 98 de ani (ştiu, e incredibil că termeni precum “asasin” şi “baba de 98 de ani” apar în aceeaşi frază) pusese o măsuţă la picioarele patului babei de 100 de ani, iar aceasta s-a plâns că trebuie să o ocolească pentru a ajunge la toaletă. Supărată de plângere, baba mai tânără (în măsura în care se mai poate spune că la 98 de ani eşti mai tânăr decât cineva de 100) i-a pus punga în cap babei de 100. Că na, i-a rezolvat şi problema toaletei, acum nu se mai duce deloc. Caz real via CNN.

Pare amuzant, deşi un om a murit. Şi mă întreb ce condamnare ar putea primi o femeie de 98 de ani şi dacă mai contează, dacă justiţia mai are vreo putere efectivă într-o astfel de situație.

Eu nu vreau să uit acest caz. Cred că spune multe despre noi ca oameni. Două babe bătrâne de 100 de ani au ajuns la crimă pentru că una dintre ele blocase drumul spre toaletă al celeilalte. Asta e esenţa umană. De acum nu mă voi mai mira când voi auzi că doi oameni s-au bătut sau chiar omorât pentru bani, pentru că a câştigat echipa cealaltă, pentru o femeie, pentru că a ieşit preşedinte Băsescu şi nu Geoană. Nici un motiv nu poate fi mai stupid decât al babelor, iar dacă acolo s-a ajuns la crimă, în orice alt caz nu trebuie să ne mire că se termină la fel. Aşa suntem noi…