Dezumanizarea omului de catre Internet

Aţi observat cum orice incident, orice dezastru, orice tragedie este filmată, fotografiată şi dată pe Twitter în timp real? Dacă are loc un accident, cei care se reped să ajute cumva victimele sunt mult mai puţini decât cei care îşi scot telefonul mobil şi filmează totul. Aşa sunt vremurile, aşa e Internetul. Televiziunile şi site-urile de ştiri îşi freacă mâinile de bucurie pentru că munca le este făcută pe gratis şi imagini inedite sosesc direct de la martori.

Pe TechCrunch e un articol foarte mişto scris de un Paul Carr. Porneşte de la faptul că în Texas, la baza Fort Hood, un soldat (maior chiar, dacă am înţeles bine) şi-a omorât 13 colegi deoarece nu vroia să fie trimis în Irak. Asta face nebunia din om. Şi în ciuda faptului că Armata a blocat baza și a interzis orice comunicat sau declaraţie oficială până când îşi dă seama ce se întâmplă, un soldat dinăuntru a scris de zor pe Twitter, a trimis fotografii, s-a lăsat sunat de presă şi mai ales a lansat tot felul de zvonuri care s-au dovedit false. Acest timp de jurnalism amator în timp-real, disponibil la îndemâna oricui, nu are nici un efect bun, ba chiar din contră. Articolul merită citit pentru a vedea argumentele aduse, îl găsiţi aici.

[…]the cameraman was not a professional reporter, but rather an ordinary person, just like the victim. And what did he do when he saw a young girl bleeding to death? Did he run for help, or try to assist in stemming the bleeding? No he didn’t.

Instead he pointed his camera at her and recorded her suffering, moving in closer to her face for her agonising final seconds. For all of our talk of citizen journalism, and getting the truth out, the last thing that terrified girl saw before she closed her eyes for the final time was some guy pointing a cameraphone at her. “Look at me, looking at her, looking back at me.”

Pune-i unui om în mână o cameră video şi îl schimbi complet. Uneori nu mai e om, ci doar un cameraman şi nimic altceva nu contează decât să obţină o imagine clară şi bine focalizată. Cu cât mai inedită, cu atât mai bine. Dacă e vorba de drama unor oameni, instinctul de a-i ajuta e mai slab decât cel de a fi primul care spune sau filmează ce se întâmplă.