La Angajatori de Top

În 30 de minute am terminat de vizitat şi de lăsat CV-ul la târgul de joburi, deşi mi-aş fi dorit să fi stat mai multe ore, atât de interesant era spectacolul uman. Cei din departamentele de Resurse Umane ar trebui să facă un blog colectiv pe care să scrie toate păţaniile şi ciudăţeniile pe care le întâlnesc la astfel de evenimente.

Cum era târgul? La fel de aglomerat ca întotdeauna pe partea de candidaţi, dar cu mai puţine companii participante. De obicei e sala mare, cea în care se intră, plus o a doua zonă lungă, perpendiculară pe prima sală. Acum această zonă lungă nu mai era utilizată, iar etajul, altădată ocupat în întregime de firme de software, acum era doar pe jumătate ocupat. Lipseau câteva bănci (Raiffeisen, ING) şi câteva companii de consultanţă, altădată clienţi obişnuiţi ale acestor evenimente.

Că vorbeam de spectacolul uman, la un moment dat am văzut o femeie cu un copil mic în cărucior. Abia aveai loc să treci printre oameni pe acolo, iar ea împingea şi căruţul. Aşa venise la târg. Ar putea crede un angajator că această femeie va munci din greu la firmă, când nici măcar sâmbătă n-a putut găsi pe cineva care să stea două ore cu copilul, cât depunea ea nişte CV-uri pe aici? Multe candidate, poate ca să impresioneze, erau mai decoltate decât într-un bar de striptease, dar ghinion… 90% din firme erau reprezentate tot de femei. Am văzut o tipă cu o fustă atât de scurtă încât putea fi oricând considerată o curea mai lată. Iar colac peste pupăză am prins la un moment dat în faţa mea un alt inginer, probabil proaspăt absolvent. Cu o voce timidă şi atât de stinsă încât abia se auzea, cu privirea mereu în pământ, a întrebat-o pe o doamnă de la HR-ul unei firme dacă au posturi şi pentru ingineri de electrică, electronică sau automatică. Ea a zis că da, aşa că el a scos un CV şi l-a ţinut strâns lângă corp, într-o mână fără vlagă, de a trebuit tot respectiva doamnă să se întindă şi să-l ia. Mult noroc la angajare!