Drama unui proprietar de Aston Martin

E vorba despre un articol din Capital intitulat Cum rămâne un bancher roman fără bani şi fără un Aston Martin luat în leasing. Pe scurt, un român, fost vicepreşedinte al Bancpost, a cumpărat în leasing un Aston Martin de 190.000 de euro, a plătit 15% avans şi rate lunare de 2.000 de euro. Doi ani mai târziu din cei cinci de leasing a predat maşina înapoi pentru că “nu mai satisfăcea anumite exigențe tehnice”. A pierdut avansul, toate ratele plătite până atunci, firma de leasing a vândut maşina altcuiva, dar acum s-a sucit şi îi cere bancherului daune de 115.000 de euro, reprezentând ratele viitoare neachitate.

Am şi eu câteva mici idei notate pe baza acestui articol:

• nu ştiu dacă să plâng sau să râd de respectivul bancher. Îţi iei maşina de 190.000 de euro, îţi iei şi nişte riscuri asociate, inclusiv acela de a fi executat chiar de sistemul pe care l-ai dezvoltat.
• dacă firma de leasing se foloseşte de anumite clauze pentru a cere aceste daune şi au reuşit să dea țeapă printr-un contract bine făcut chiar unui bancher, oamenii normali ce şansă să mai aibă?
• în acelaşi timp, mă gândesc câte astfel de daune cer băncile celor care iau un credit şi apoi nu-l mai pot plăti. Mai ales în cazul apartamentelor, unde banca rămâne cu o casă ce valorează poate jumătate din cât costa înainte să vină criza.
• remarc că Aston Martin-ul a venit în mai 2007, când băncile erau pe val şi afacerile le mergeau de la sine, iar când a venit criza, în februarie 2009, n-a mai satisfăcut din punct de vedere tehnic. Total întâmplător perioada renunţării la maşină corespunde cu cea în care i s-a restructurat postul din Bancpost. Da, şi tot atunci nişte porci au fost văzuţi zburând, pentru că sărbătoreau Paştele Cailor şi aşa e obiceiul.
• de ce ultima parte a articolului e un CV al respectivului bancher?
• totuşi, ar trebui o mai bună supraveghere şi legislaţie pentru firmele de leasing şi creditare.