Cucerirea trotuarului

Acum ceva ani Piaţa Norilor (cartierul Tineretului, unde stau) era în extindere. Nu pentru că s-ar fi mărit ea, ci vorbesc despre tot felul de oameni care vindeau în jurul pieţei, pe trotuar şi în stradă, legume, fructe, lapte, brânză, flori şi tot ce se putea vinde. În praf, scoase din portbagaj, ţinute în vreo căldare, era un zumzet continuu de voci anunţând ce se vinde şi la ce preţ.

Apoi a apărut nu ştiu ce lege ce interzicea vânzarea de orice în afară pieţelor. Şi poliţia a început să mai facă azi o razie, mâine alta, de obicei pentru a lua şi ei câte un kilogram de produse pe gratis, nu pentru a aplica în mod real acea lege. Am văzut vânzători care pregăteau o pungă de castraveciori şi când venea poliţistul o ţineau întinsă iar “organul” o înşfăcă din mers, ca un alergător de maraton ce ia un pahar de apă de la cineva de pe margine. Dar după alte câteva luni, ordinul n-a lăsat loc de tocmeală şi ceva s-a întâmplat, căci toţi acei vânzători de alimente de pe trotuare au dispărut, cartierul s-a eliberat şi singurul comerţ se făcea în piaţă.

Suntem însă în România şi acest lucru nu putea să dureze. Întâi a apărut un meltean care vindea pe furiş roşii din portbagajul deschis al unei maşini, ce îi ascundea o lădiţă de legume şi un cântar electronic. Şi cum nu l-a deranjat nimeni, a început să vândă şi castraveţi, iar primăvara pepeni galbeni. Lângă el a apărut o altă maşină, în mod invariabil Dacie, din care se vindeau vinete şi ardei graşi. Vânzarea pe furiş din portbagaj s-a transformat în mutat marfa în mijlocul trotuarului, pe o lădiţă, iar la 30 de metri a apărut un alt vânzător de aceleaşi legume, apoi unul de fructe. Câţiva ani de la prima curăţenie, toată zona pe o distanţă de 100 de metri în jurul pieţei e plină de alte tarabe improvizate şi de babe care vând brânză, smântână, flori, legume şi fructe.