Rexona in criza de identitate

Mă uitam ieri la gama de deodorante pentru bărbaţi Rexona. O grămadă de tuburi diferit colorate. Există Rexona Special Edition, Rexona Power, Rexona Cobalt (nu e o substanță toxică?) şi Rexona Sport. La tuburi cu bilă aveau Quantum şi din nou Cobalt. Şi nu scria nimic despre ele. Pe fiecare spray sau tub scrie că e anti-perspirant şi anti-transpirant şi atât. Asta e tot. Şi să nu-l arunci în foc. Ce rost are să faci o grămadă de modele diferite dacă nu te oboseşti să scrii şi diferenţele între ele sau măcar să le inventezi? De unde să intuiesc eu diferenţa dintre Cobalt şi Special Edition? Iar Quantum probabil e pentru Scott Bakula din Quantum Leap.

Concluzia era simplă: lumea se uita la Rexona, nu vedea nici o justificare pentru existenţa diverselor modele sau a diferenţei de preţ dintre ele şi apoi se uita la Nivea. Care au tot vreo 4-5 tipuri diferite, toate, sunt sigur, identice ca efecte, dar măcar erau bine marcate. Pe cel Sport scria că e pentru sportivi, pe Cool scria că e pentru persoanele care nu transpiră mult, pe cel Silver scria că e pentru cei ce se bat cu vampirii sau ceva aşa. O descriere, cât de mică, pe baza căruia omul să zică “eu intru în categoria asta, deci spray-ul ăsta e făcut pentru mine”.

Şi atâţia bani băgaţi de Rexona în reclame, ca să te aducă în fața raftului lor, iar acolo nu ştii ce să cumperi, îţi bagi picioarele şi te duci la concurenţă.