Prin Arcul de Triumf

Va promiteam imagini şi filme din interiorul Arcului de Triumf, unde este un fel de muzeu al războiului. Mai jos aveţi clipurile combinate într-un film de 6 minute (ignoraţi glumele proaste despre căpitanul Amandină). Pe rând puteţi vedea cum se urcă în Arc, sunt vreo 10 etaje dar nu e greu de urcat deoarece sunt multe pauze, deoarece la fiecare nivel se afla fotografii şi alte exponate. Apoi sus de tot se iese ca pe terasa unui bloc, putând vedea panoramic, 360 de grade în jur, oraşul Bucureşti. Paradele militare cred că se văd foarte frumos de aici.

Sus sunt și replici ale coroanei și sceptrului regal, care seamănă izbitor cu unul pe care îl foloseam eu în Diablo 2 cu paladinul. Pe un nivel rulau și clipuri filmate la război de vreun cameraman de mult mort. Am făcut si câteva fotografii de pe acoperiș, spre Mănăstirea Caşin şi spre Piaţa Charles de Gaulle.

În fotografiile din muzeu puteţi vedea, printre altele, că o armată română a luptat ajutată de italieni şi că pe vremea aceea era mare prietenie între cele două popoare (dacă ţin bine minte istoria, România avea o înţelege cu Italia în anii neutralităţii pentru a nu intra în război una fără cealaltă). Într-o altă imagine puteţi observa că oraşul se numea Buchorest sau Bucherest în hărţile vechi, şi că “în zilele regelui întregitor de neam, Ferdinand I, s-a întemeiat pe vecie acest monument”. Stema familiei Ghica, pasărea cu două capete, seamănă destul de tare cu un cunoscut simbol masonic, phoenix-ul cu două capete. Am fotografiat şi alte steme ale principalelor familii boiereşti ale vremii. Într-o fotografie se poate observa şi o companie de biciclişti, dintr-o vreme când astfel de trupe erau încă utilizate pentru recunoaştere şi curierat. Un muzeu pe placul meu, păcat că nu este deschis mult mai des.