Problema pretului cel mai mic

Alocarea prin licitaţie a unor contracte sau proiecte, câştigătoare fiind firma care cere cei mai puţini bani, este de multe ori o greşeală. Un exemplu clar este consolidarea pasajului Unirii, care se face în aceste zile şi va dura multe luni. La un astfel de proiect ar trebui să lucreze o armată de oameni, să trăbăluiască în pasaj ca furnicile, pentru a termina cât mai rapid munca. În schimb, de câte ori trec pe acolo, că e săptămână, că e weekend, sunt maxim 5 persoane care mai pun o placă de gresie sau schimbă un bec. Tot pasajul e plin de schele, dar oameni sunt puţini cât să lucreze pe o porţiune de 5 metri (trecem peste momentele când dorm toţi, aşa cum s-a văzut din diverse poze pe net). Mă întreb câţi lucrează noaptea, când pasajul se închide de tot.

De ce sunt probleme? Pentru că lucrarea a fost câştigată de firma ce a cerut cei mai puţini bani. Cum reduci costurile? În primul rând angajând puţini muncitori. Şi faci în ritm de melc totul. Evident, creşte timpul necesar, dar asta nu o declari în oferta tehnică. Zici acelaşi termen mic pe care îl băga şi concurenţii. În fond, dacă nu-l respecţi şi după un an de lucru se descoperă că mai ai nevoie de încă atât, se prelungeşte termenul şi gata, nu te dă nimeni afară dintr-o lucrare la care deja ai făcut jumătate.