Excursie in pestera numita Primaria Capitalei

Tocmai am fost câteva minute prin Primăria Capitalei şi m-am speriat:

– liftul scârţâie şi tremură îngrozitor, plus că e model din 1900 toamna. Am urcat 3 etaje cu el, timp în care m-am rugat şi am pupat mai multe icoane decât Iordănescu, doar-doar să scap cu viaţă de acolo. La coborâre am luat-o pe scări, evident.
– aspect dezolant, iluminare proastă şi aer îmbâcsit pe toate coridoarele. Am văzut spitale mai vesele.
– lipsesc complet orice indicatoare. Dacă vrei să găseşti o cameră anume te uiţi cam în ce direct cresc numerele de pe uşi şi mergi şi tu încolo, coteşti pe 5 coridoare diferite şi speri să fi fost numerotate în acelaşi sens peste tot.
– nişte etichete de uşi frumos făcute şi tipărite sunt prea greu de făcut, pesemne. Fiecare şi-a scris numele şi departamentul pe uşă aşa cum a putut, pe o hârtie printată în Word, prin Wordart, prin mâzgălire cu carioca.
– sala in care se adună consiliul local al Bucureştiului arată groaznic, niste scaune nasoale şi murdare, pereţi de lemn şi lumini proaste. Aveam în Politehnică săli mai bune.

Oare dacă vine în vizită primarul Parisului sau a oricărei alte capitale europene, nu le e un pic jena să-l bage prin aşa clădire?