Dreptul la fotbal

Scandalul (foarte amuzant, de altfel) generat de recentul meci al lui Dinamo m-a făcut să mă gândesc la două aspecte ale fotbalului românesc:

Suporterii

Echipa de fotbal este a fanilor. Nu contează istoria clubului, trecutul, palmaresul, nu, echipa e a lor, a celor de acum. Fără ei, suporterii, n-ar exista echipa. Să intre pe stadion, la meci, nu e un privilegiu, ci dreptul lor inalienabil. Ar trebui scris în Constituţia ţării, probabil chiar al doilea articol, urmat de dreptul la bere şi la seminţe. Şi fiind echipa lor, trebuie să câştige, altfel e tot dreptul fanilor de a lua la bătaie jucătorii, antrenorul sau arbitrul, eventual pe toţi, ca să fie siguri. Cum adică o echipă trebuie să şi piardă? Să piardă cealaltă, nu asta, a lor. Păi ce, ei sunt fraieri, să aibă o echipă care pierde?

Pornind de la această mentalitate, suporterii sunt cei ce trebuie să decidă destinul echipei pe care o au. Nu patronul sau acţionarii, indiferent câte milioane de euro ar băga aceştia în jucători, în teren, în infrastructură sau altceva. Cine sunt ăştia? Ce dacă băgă bani? Să fie fericiţi că suporterii acceptă să le plătească un bilet la intrarea pe stadion. Şi pentru că plătesc acel bilet e dreptul lor să vandalizeze scaunele şi să dea foc la stadion, dacă aşa au chef. Am uitat să vă spun, nu e doar echipa lor, e şi stadionul lor. Fără ei n-ar fi nimic, nici meciuri, nici echipă, nici stadion, jucătorii nici măcar nu s-ar naşte, meseria de antrenor n-ar exista. Echipa câştigă pentru ei şi, dacă așa vor,  suporterii întrerup orice partidă şi scot echipa din orice competiţie.

Patronul de club

O specie de afacerist nu foarte inteligent, cel puţin nu în condiţiile din România. E clar că acţionarii nu vor să scoată bani şi să aibă profit, căci altfel ar lua nişte măsuri. Ar scumpi biletele, încât orice plictisit dornic de o refulare să nu mai vină pe stadion şi să înjure şi vandalizeze în voie. S-ar asigura că nu intră chiar oricine, ca să atragă familii întregi, nu indivizi singuri, ca să-i atragă pe cei cu bani, care mai cumpăra şi un suc, un tricou şi vreun album de la magazinul clubului. Ar cere protecţia poliţiei, ar cere legi mai dure pentru cei ce fac scandal şi vandalizează bunurile altuia, ar instala camere, ar scana buletine, ar aduce de 5 ori mai mulţi paznici. În fond, fotbalul se joacă pe milioane de euro, bani din care o parte se duce şi la stat şi la o grămadă de alte firme (televiziuni, sponsori, hoteluri, restaurante, etc) şi toţi aceştia, în frunte cu acţionarii echipei, ar trebui să-şi ştie interesul şi să urmărească maximizarea profitului.

Cum o fi acum, pentru Borcea şi Turcu şi Badea şi cine mai e la Dinamo, să se trezească cu interzis în Europa şi toate planurile zădărnicite? Asta după ce au investit milioane de euro în echipă, iar toţi aceşti bani au fost pierduţi aparent din cauza unor factori ce nu pot fi controlaţi (suporterii care intră pe teren, adică), dar în practică pot fi influenţaţi şi controlaţi în mod indirect. Cum ar fi ca Abramovici, după ce a băgat zeci de milioane, să piardă totul pentru că vreo doi supăraţi pe rezultatul echipei fac o fază urâtă pe stadion?

Tocmai pentru că poţi fi sancţionat tu, cel care ai investit o grămadă de bani, trebuie să te facă să ceri şi pedepsirea celor ce îţi aduc aceste belele pe cap. La noi proprietarii cluburilor îşi atrag singuri necazurile. Ei dau salarii mari la jucători deşi nu le merită, ei fac aranjamente cu arbitri, ei susţin, prin lipsa de implicare, astfel de scandaluri şi huliganisme. Parcă ar intra suporterii în sac, parcă dacă le-ar interzice accesul celor care fac probleme n-ar apărea alţii mai calmi, dornici să vadă un meci bun.

Urmarea acestei incompetențe? Probabil 3 ani suspendare din Europa, câştiguri reduse, jucătorii buni vor pleca la alte echipe, nici un antrenor bun nu va avea motiv să vină la Dinamo.

Cel mai amuzant este că Borcea se gândea la echipele cu care va pica în grupele UEFA şi la ce avion să închirieze pentru a se duce la tragerea la sorţi, iar în 2012 România candidează pentru organizarea finalei UEFA.