Review Nokia N97

N97 are parte de o promovare destul de agresivă pe piaţa românească, semn că Nokia a investit mult în acest model pe care îl considera vârful actual de gamă. Pe piaţa smartphone-urilor business N97 are de luptat nu doar cu branduri precum Blackberry sau HTC, ci şi cu alte modele Nokia (E71 şi E75 îmi vin în minte), iar aceşti competitori nu sunt uşor de bătut. Să o luăm cu începutul şi să ne îndreptăm încetişor spre concluzia la care am ajuns eu după două săptămâni de utilizare a acestui telefon.

Atunci când e vorba de realizarea fizică a telefonului, nu se pot reproşa multe celor de la Nokia. Carcasa e solidă şi bine închegată. Mică sigla metalică Nokia din partea de sus şi butonul argintiu de Meniu de jos fac ca telefonul să arate elegant. La început mi se părea prea voluminos, dar m-am convins imediat că nu este cazul, telefonul îşi găseşte imediat locul în palmă, nu este deranjant de gros (pentru un model cu tastatura reală, evident) şi nici nu atârnă greu în buzunar. Tastatura este foarte bună, nu mi-a venit să cred că din prima zi reuşeam să scriu cu viteză foarte mare şi asta datorită faptului că butoanele sunt bine spaţiate şi simţi foarte uşor când degetul trece de la o tastă la alta. Prin comparaţie, tastatura de pe E75 cu acele butoane unite mi se pare de neutilizat. Un singur minus are telefonul la acest capitol, anume mecanismul de slide, balamaua acestuia fiind cam brutală. În primele zile îmi era teamă că îmi va sări telefonul din mâna atunci când îl împingeam pentru a se deschide şi apoi balamaua se declanşa brusc şi cu putere, iar la închidere credeam că îmi va prinde degetele. După câteva zile m-am obişnuit eu sau s-a mai relaxat un pic mecanismul, pentru că nu a mai fost deranjant.

Tot la construcţie trebuie amintit că aparatul foto se laudă cu lentilă Carl Zeiss şi cu flash cu LED. Mai important este că lentila este acoperită de un capac de protecţie, care atunci când este tras în jos activează automat şi softul de fotografiere (cam ca la multe modele Sony-Ericsson). În plus, are şi buton dedicat de fotografiere, pe lateral, care ca la aparatele foto moderne focalizează când este apăsat pe jumătate iar apoi face fotografia. Alte butoane reale sunt cele de volum, tot pe lateral, şi cel de Meniu, lângă acesta din urmă fiind puse taste capacitive de iniţiere şi de terminare a apelurilor. Pe lateral se mai găseşte un buton cu resort, de care tragi în jos şi apoi revine singur la poziţia inițială, acesta fiind cel ce blochează sau deblochează telefonul. Mi-a plăcut foarte mult această soluţie.

Ca hardware, telefonul dispune de o memorie internă de 32 GB, plus slot de card microSD. Ecranul este unul rezistiv de 640 x 360 pixeli, de 3,5 inci în diagonală. Camera foto are 5MP, flash, face fotografii bune şi filmează VGA (wide la 640 x 352) la 30 fps, existând şi o a doua cameră pentru apeluri video. WiFi-ul are recepţie bună, GPS-ul este excelent, spre deosebire de cel testat de mine pe un Nokia N95. În plus, pe lângă receptorul radio FM cu RDS, telefonul dispune şi de transmiţător FM, adică emite pe o frecvenţă setată de tine muzica pe care o are stocată în memorie. Distanţa nominală ar fi de doi metri, suficient cât să porneşti transmiţătorul în maşină şi să-ţi asculţi propria muzica setând radio-ul pe frecvenţa aleasă în telefon. În testele mele, a mers chiar şi de pe la 5-10 metri, cu mici degradări de calitate. Şi la partea video telefonul stă la fel de bine, dispunând de TV-out, deşi nu am putut testa această funcţie. Senzorul de lumină este bine integrat, stinge ecranul când duci telefonul la ureche, îl aprinde imediat ce îl iei de la ureche, ba chiar gestionează şi aprinderea tastaturii atunci când nu ai lumină ambientală suficientă pentru a vedea tastele. Din păcate, şi la hardware există un minus (faptul că aproape orice parte bună a telefonului are şi un aspect negativ va deveni un laitmotiv al acestui review), anume memoria RAM de doar 128 MB şi procesorul la 434 MHz. Aceste specificaţii erau bune acum un an sau doi, şi chiar dacă Symbian-ul nu cere aşa multe resurse precum Windows Mobile, să zicem, se cunoaște de multe ori că telefonul e tras în jos de memoria insuficientă.

La partea de accesorii, Nokia demonstrează că N97 este un model de top. Telefonul se conectează la calculator sau la priză pe un port micro-USB (cel la care s-au înţeles recent mai mulţi producători de mobile să-l utilizeze pentru încărcare) şi vine cu cablu de conectare N97-PC şi cu încărcător cu această mufă. În plus, Nokia a inclus în pachet şi un mic adaptor de la vechile încărcătoare, cele cu mufa cilindrică (şi groasă şi subţire) la cea micro-USB. Asta e un mare avantaj, deoarece îţi permite să utilizezi încărcătoare mai vechi sau un eventual încărcător auto fără a fi nevoie să faci upgrade. Tot în pachet se mai găsesc un CD cu Nokia Ovi Suite, softul de sincronizare şi gestiune al telefonului, handsfree-ul cu fir şi o cârpă moale pentru ştergerea ecranului.

Pe tot acest hardware rulează Symbian, despre care părerea generală este că ar fi un sistem de operare cam depăşit. Este. Să încep întâi cu ce este bine făcut. Meniurile sunt excelente, cu butoane mari gândite pentru apăsarea cu degetul. Traducerea în limba română este bine făcută, nu ca la Diamond 2-ul văzut anterior. Interfaţa se adaptează imediat la rotirea telefonului sau la deschiderea tastaturii, absolut toate meniurile şi programele incluse fiind bine construite pentru utilizare atât portrait cât şi landscape. Se vede că s-a muncit mult la acest capitol şi a ieşit foarte bine totul.

Ecranul principal, customizabil prin widget-uri, nu e chiar atât de bun pe cât mă aşteptam. Da, îţi poţi aduce shortcut-uri către diverse programe, către câteva contacte favorite, poţi pune un widget de meteo sau unul de emailuri, etc. Dar apar imediat micile probleme. Poţi pune shortcut către aplicaţii în sine, dar nu și către lista de aplicaţii, un fel de meniu de Start ca să zic aşa. Meteo e bun, dar nu se actualizează singur. Widgetul de email afişează o singură căsuţă poştală, cea primară, şi alte asemenea mici neajunsuri care nu strică telefonul, dar sunt frustrante pentru că te fac să exclami “ah, dacă ar fi avut şi treaba asta implementată, ce mişto ar fi fost”. Sub ecranul principal se ascunde organizarea clasică a unui telefon Nokia şi veţi şti imediat ce şi de unde se configurează.

Nokia Maps e bun, dar nu strălucit. Prin conectarea la calculator la Ovi Suite, poţi încărca ce hartă doreşti şi limba necesară. Harta Bucureştiului este bine făcută, dar navigarea, setarea unui traseu sau măcar a destinaţiei e un pic greoaie. Nu se compară cu nivelul la care a ajuns iGO, ci e bun doar ca să te descurci rapid către o adresă. Nu e un navigator pe care să-l poţi utiliza zi de zi. În plus, n-am reuşit să-l fac să-mi vorbească în română.

Nokia a inclus o mulţime de programele pentru conectarea la tot felul de reţele sociale. Ai Facebook, Hi5, ai aplicaţii de Amazon, Google, Qik şi alte câteva. Lipseşte un client de Twitter şi unul pentru Yahoo Messenger, dar poţi instala soft gratuit şi foarte bun precum Gravity şi respectiv Palringo pentru Symbian. Interfaţa pentru ascultat muzică sau radio este simplu de utilizat şi eficientă, la fel şi fotografierea sau filmarea cu N97. Contactele se gestionează uşor şi prin Nokia Ovi Suite pot fi importate din Outlook, inclusiv cu fotografie dacă e disponibilă. Calendarul s-a sincronizat şi el fără probleme. Pe total se vede că Nokia a gândit telefonul pentru a fi cât mai prietenos şi pentru a face eventualului cumpărător o trecere facilă de la vechiul terminal, oricare ar fi el, la N97.

Cel mai supărat sunt însă pe interfaţa de email. Chiar şi mie, care nu sunt un utilizator avid de email şi nu îmi desfăşor munca bazându-mă 100% pe emailuri mi s-a părut greşit gândită. Am mai spus şi altădată că dacă vrei să îţi fie preluate automat emailurile, atunci telefonul nu ţi le preia doar pe cele nou venite începând cu acel moment, ci şi pe cele vechi. Aşa că după ce am configurat 3 conturi de Gmail, m-am trezit cu aproximativ 6000 de emailuri copiate de pe net în telefon (doar titlurile), din două din aceste conturi. Pe al treilea cont n-a făcut nimic, deoarece preluarea automată poate fi activată pe maxim două căsuţe poştale. În a treia intram eu manual şi dădea Preluare Mesaje Noi. N-am înţeles această limitare. Mai mult, e greu să ţii evidența mailurilor trimise, iar cu 6000 de mailuri în telefon interfaţa se mişcă destul de greoi. Erau momente în care îngheţa câte un minut, momente în care stătea inexplicabil de mult să se conecteze la Gmail, momente în care executa câte o operaţie de durată iar butonul de Anulare era dezactivat sau inutil. Îmi pare rău să o spun, dar consider partea de email principala problemă a acestui telefon şi nu văd cum ar putea fi utilizat în genul de business contra cronometru. Da, poţi trimite şi primi emailuri, le scrii uşor din tastatura, dar când vrei să cauţi ceva de acum două luni, când te interesează unde e oferta X şi când i-ai spus persoanei Y să facă ceva, când cauţi prin mai multe mailuri anumite date sau preţuri, nu cu Nokia N97 rezolvi rapid şi eficient treaba. Adăugaţi la aceste neajunsuri şi faptul că un email nu poate fi afişat în mod HTML, ci doar plain text şi deja e o problemă şi mai mare.

Tot anterior lăudam partea de conectare la diverse reţele wireless sau 3G. Da, e bine gândită, dar un pic mai greu de configurat. Poţi să memorezi diverse access pointuri WiFi, fiecare cu setările proprii de IP, gateway şi DNS, poţi să le aranjezi după o anumită prioritate (ca de exemplu reţeaua 3G să fie utilizată ultima, doar în cazul în care nu e disponibil nimic pe wireless), poţi seta telefonul să scaneze după reţele WiFi din x în x minute. Atâta doar că e mai greu de configurat întreg sistemul, chiar şi după câteva zile mi se întâmpla ca un soft să intre pe Internet prin 3G deşi aveam WiFi disponibil în zonă şi configurat, dar până la urmă i se poate da de cap. Browserul integrat este excelent şi nu am avut nimic să-i reproşez, iar în combinaţie cu tastatura devine o plăcere să navighezi pe Internet de pe N97.

Am mai găsit câteva mici erori ce probabil ar putea fi reparate prin update-uri ulterioare. De câteva ori s-a resetat telefonul în mod inexplicabil. Parcă ar fi pierdut bateria sau ceva aşa. Altădată un widget de pe ecranul principal mă întreba dacă să utilizeze 3G-ul pentru a se conecta la Internet (era setat să ceară mereu permisiune), eu îi dădeam Nu iar după o fracţiune de secundă venea din nou aceeaşi întrebare. Am dat Nu de vreo 20 de ori până mi-am dat seama că nu pot ieşi din această buclă nefericită decât apăsând Da. Altădată se mai stinge lumina când nu e nevoie sau e problematic să o aprinzi la loc sau butonul de Anulare a unei comenzi nu e mereu disponibil. Mă enervează că mereu rămâneau deschise aplicaţii, adică deschideam meniul de Contacte, făceam click pe unul dintre ele pentru a suna, terminam apelul şi se revenea la ecranul principal, dar de fapt meniul de Contacte rămânea deschis. E ca şi cum în Windows ai apăsa pe Start, ai deschide un program, dar meniul de Start nu s-ar închide automat. Sunt tot felul de buguri şi scăpări mici care nu te incomodează, dar au prostul obicei de a-ţi diminua experienţa cu un telefon altfel remarcabil. E mereu ceva ce lipseşte sau ar fi putut fi îmbunătăţit pentru a face din N97 telefonul perfect.

În concluzie, N97 e un telefon distractiv. Mi-a părut rău când l-am împachetat şi l-am înapoiat. Nu l-aş recomanda unui om de afaceri care e toată ziua “în priză”, deoarece partea de mailuri este limitată şi greşit gândită. Dar pentru oricine altcineva e un telefon foarte bun. N97 este perfect pentru o utilizare lejeră, pentru trimis câteva mailuri pe zi, pentru navigat pe Internet sau scris rapid SMS-uri, pentru conectare la Twitter, Facebook, Yahoo sau Hi5, pentru a face şi fotografii bune sau un film atunci când e nevoie. E distractiv şi îşi face bine treaba, e mai stabil decât un Windows Mobile, deşi şi preţul e pe măsură.

E tras în jos şi nelăsat să atingă un loc de top din cauza unor mici probleme pe la diverse programe, precum şi de memoria RAM mică şi procesorul destul de slăbuţ. Iar Symbian-ul îşi arată limitarea, e vechi şi depăşit şi sper ca Nokia să facă rapid pasul fie spre o altă versiune, fie spre Android. Totuşi, sunt conştient că la telefoane mobile e imposibil să mulţumeşti pe toată lumea şi să faci un model care să fie perfect pe toate planurile, mai ales având în vedere cât de complex este un smartphone în definiţia de azi. N97 e aproape perfect, cu marele minus al sistemului de email.

Cu N97 am filmat elicopterele decolând din Herăstrău, iar câteva fotografii le-am pus şi pe Flickr. Citiţi şi ce am scris anterior despre N97, în După câteva zile de N97 şi Am un Nokia N97 la purtător.

La eMag un Nokia N97 e 2400 de lei, la Vodafone începe de la 500 de euro şi scade dacă îl iei la prelungire de abonament sau cu un abonament nou.