Logica din spatele vanzarilor auto

E un anunţ pe Autovit pentru preluarea leasingului unui Renault Megane berlină din 2008, motorină 1500 cmc cu 115 CP, full option. Vânzătorul vrea 5000 de EURO pe maşină şi precizează că ai mai avea de plătit 45 de rate a 320 de euro fiecare.

Un calcul rapid ne spune că 5000 + 45*320 = 19.400 EURO. Cam cât o maşină nouă, cu aceleaşi dotări şi aceeaşi motorizare. Cu alte cuvinte, vânzătorul îşi recuperează aproape integral banii deşi a frecat acea maşină aproape 40.000 de kilometri. Mai bine te duci şi iei tu una nouă, probabil că ar fi mai ieftină chiar şi în leasing, că le-a ajuns dealerilor auto cuţitul la os şi disperarea în gât.

Ştiţi cum e românul? Vrea ca un obiect să-i ajungă toată viaţa. Bunică-mea încă are un televizor Telecolor, luat înainte de revoluţie, iar frigiderul e şi mai vechi. Plânge dacă i se strică, nu înţelege că nu e făcut să dureze atâţia ani. Iar când e vorba de maşină, toţi vor să o folosească mulţi ani, iar apoi să o vândă cu 3000 de euro mai puţin decât a fost nouă la cumpărare. Citeam acum ceva vreme despre ironia faptului că în România marca Dacia se vinde tot mai prost, în timp ce în Germania este prima în topul vânzărilor. Legând asta de prima idee, rezultă că peste câţiva ani românii îşi vor cumpăra din Germania Loganuri second-hand, pentru că la noi o Dacie de 10.000 de euro va fi vândută cu 7000 de euro, în timp ce neamţul o va da cu 3000, ca să scape de ea. Iar la Dacie chiar contează dacă a fost rulată pe drumurile din Germania sau pe cele de aici, aşa că au dublu avantaj.