Cismigiu & Comp.

Am cumpărat azi Jurnalul Naţional doar pentru că avea ataşată cartea Cişmigiu & Comp a lui Grigore Băjenaru. Ce carte! Îmi aduc aminte cât am citit-o şi recitit-o acum multă vreme, pe la 10-12 ani poate. N-aş fi cinstit dacă aş zice că am urmat apoi cursurile liceului Gheorghe Lazăr datorită acestei cărţi şi a eroului ce îşi povesteşte aventurile în acelaşi liceu. Mai degrabă, realist vorbind, a contat că liceul era în centrul oraşului, lângă cel mai frumos parc al Bucureştiului, lângă cinematografe şi magazine şi multe localuri mişto. Dar simt că o parte din mine a ales acel liceu şi datorită cărţii lui Băjenaru, pentru că ea m-a făcut să mă gândesc “dar unde o fi Lazărul ăsta şi ce fel de liceu este?”. Iar astăzi, deşi mai am încă acasă o ediţie veche şi ponosită, am cumpărat-o mai mult pentru că îmi aduce aminte de acei ani frumoşi ai copilăriei mele. O surpriză plăcută a fost să descopăr că, pe lângă Cişmigiu & Comp. volumul conţine şi continuarea Bună dimineaţa, băieţi!, pe care nu am citit-o niciodată.

Îmi este cumva teamă să o citesc. Mi-e teamă că mă va dezamăgi, că o voi găsi plictisitoare. Poate că este o carte ce trebuie citită înainte să faci chiar tu liceul, când vei putea exclama “wow ce mişto, abia aştept să fiu şi eu licean”. Cel mai mult îmi este teamă că va fi plictisitoare pentru că i-a trecut timpul. În fond, vorbim de o carte în care personajul principal primeşte o scatoalcă pentru că îi spune tatălui său bancul cu “o cameră șofată“, în care băieţii le scriau fetelor poezioare de amor, în care profesorii erau respectaţi şi temuţi. Nu prea mai sunt vremurile la fel, iar anii mei de liceu au fost mult mai plini de întâmplări şi aventuri decât cele povestite de Băjenaru.

O voi reciti însă şi chiar cu mare plăcere, în ciuda faptului că nu mai poate fi numită “de actualitate”. Şi am fost foarte încântat că dimineaţă, când am ajuns la muncă având-o în braţe, toţi cei ce m-au văzut cu ea au exclamat “vai ce mişto e cartea asta”, “mă duc şi eu să mi-o cumpăr”, “mama cu câtă plăcere am citit-o” şi alte asemenea. Nu ştiam că este aşa cunoscută de toată lumea, dar mă bucură asta pentru că o merită cu prisosinţă.