Diverse ganduri

Eram acum câteva zile la Agip. Lângă mine alimenta un Alfa Romeo 147. Şoferul era trendy rău, cu o pălărie din aceea micuţă în cap, gen MJ sau Smiley, lanţ la gât, tricou negru şi pantaloni albi şi nişte pantofi cu bot ascuțit și piele strălucitoare. Era şi cu o gagică în maşină. Şi când ajungem cam în acelaşi timp la casa de plată, s-a dovedit că el băgase benzina de 30 de lei. Eu cu rabla mea de Dacie băgasem de vreo 76 de lei. M-am simţit prost.

La intrarea în mall-ul Băneasa m-a rugat un tip să-l las să-mi prezinte oferta Citibank la carduri de credit. M-a întrebat dacă am vreunul şi i-au sclipit ochii când a auzit că nu, nu am nici un card de credit. Mi-a prezentat unul făcut aproape pe gratis, fără taxe de administrare în primul an, ba chiar aveam şi reduceri la diverse magazine dacă plăteam cu acest card. Am vorbit, i-am arătat că ştiu cum funcţionează sistemul, ce e cu perioada de graţie şi câţi bani pot obţine credit, etc. La sfârşit a scos o cerere, ca să o completez chiar acolo, apoi urma să le aduc doar o adeverinţă de salariu. “Păi nu vreau!”. “De ce? Dacă nu aveţi card de credit, iar oferta noastră e foarte bună… ?!?”. De câte ori îmi prezintă cineva o ofertă de carduri de credit, niciodată nu sunt întrebat din ce motiv nu am unul deja. Adică ştiu principiul şi avantajele, sunt salariat, m-aş califica lejer. De ce nu mi-am făcut deja card de credit? Pentru că nu am nevoie. Pentru că pot plăti la fel de lejer şi cu cel de debit, fără să împrumut bani de la bancă, ci direct din contul meu. Nu cred în credite decât dacă ar fi vorba de credite auto sau pentru locuințe, dar dacă nu sunt capabil să strâng bani ca să-mi iau un tricou şi nişte mâncare, înseamnă că am probleme mai grave în viaţă.

E tare greu să găseşti nişte ochelari de soare bine făcuţi, dar fără să dai o căruţă de bani pe ei.

Încep să cred ca românii nu sunt în stare să meargă cu viteză pe şosele. Avem două drumuri bune, DN1 şi Autostrada Soarelui. Pe DN1 sunt mereu accidente grave. Că e luni, că e miercuri, că e sâmbătă, ştirile sunt mereu aceleaşi, că pe DN1 e blocaj în dreptul localităţii X din cauza unui accident grav. Autostrada Soarelui, deşi de o lungime ce poate fi considerată cel mult hazlie, devine la fel. 30 de maşini implicate într-un accident în lanţ, a doua zi alte 5, a treia zi se răsturnase un TIR, apoi alte accidente pentru că cineva depăşise pe banda de urgenţă. La noi e record la accidente făcute pe drumuri drepte şi trist e că mereu mor oameni, de multe ori cei care nu au nici o vină şi circulă regulamentar. Mă întreb ce ar fi dacă toată România ar fi împânzită de autostrăzi, aşa cum e normal pentru o ţară. Am mers pe autostrăzi cam toată Europa, de aici până la Amsterdam, în jos spre Coasta de Azur şi înapoi acasă. Am făcut şi turul Spaniei şi al Angliei pe astfel de drumuri şi nu am observat nicăieri decât ordine deplină. Maşinile merg ordonat de parcă ar fi vagoanele unui mare tren. Am văzut Porsche depăşind cu 120 la oră şi apoi trecând cuminte pe banda 1 şi mergând constant, deşi cele 3 benzi disponibile şi relativ libere i-ar fi permis viteză dublă. La noi începe să-mi fie teamă că într-un viitor, mai apropiat sau mai îndepărtat, se vor face nişte drumuri şi să vezi atunci carnagii, pentru că nu știm să le folosim.