Poveste de pe o strada din Predeal

Postul acesta îl scriu pentru concursul LG, de data aceasta cel organizat de Victor Kapra. Sper să fie acceptat, chiar dacă nu urmez ca la carte normele impuse. Ar trebui să prezint prin imagini şi un scurt text o poveste de pe strada mea, dar la mine pe stradă nu se întâmplă nimic interesant. Nu am nici un inginer concediat de la uzină, care acum să vândă eugenii la un butic, nici un câine vagabond adoptat de asociaţia de locatari. Cel mai palpitant moment a fost când un vecin şi-a luat o Toyota. Ne-a făcut de râs, noi aici pe stradă avem Lexus sau mai bun (glumesc).

Dar am fost la Predeal cam la vreo 2 zile după anunţarea concursului LG, iar în mintea mea am făcut legătura între această plăcuţă a fotografului Vătăşescu şi concursul lui Victor Kapra. E ca o amintire din alte vremuri. Vremurile aparatelor foto manuale, cu film, când fotografiile se făceau alb-negru, deoarece un film color era ceva rar şi inedit (abia mai târziu se găseau mai uşor cele Azomureş). Vremurile când şi pentru o fotografie de buletin te duceai la un fotograf profesionist, iar developarea cadrului dura câteva zile. Aparatele foto erau ruseşti iar developarea costa ceva bani şi poate nici nu reuşea (amintesc de celebrul caz al distrugerii la developare a fotografiilor făcute în timpul debarcării din Normandia, de au rămas doar vreo 6 cadre din timpul asaltului). Dacă aveai noroc, aveai două fotografii de când erai copil, câteva de la nuntă şi apoi vreuna la bătrâneţe, în faţa casei sau a maşinii sau poate de la mare, făcute alb-negru pe hârtie.

Care e legătura cu televizorul? Păi mi-am dat seama că acum fotografiile nu mai exista fizic. Câtă lume le mai face pe hârtie? Fotografia modernă există în format digital pe cardul de memorie al aparatului, iar de acolo e transferată printr-un port serial într-un hard disk magnetic sau pe un disc optic. Mai nou aparatele foto moderne au port HDMI şi afişează imaginea direct pe un televizor Full HD, cum e LH5000-ul de la LG ce este dat drept premiu la concurs. Ai de o mie de ori mai multe fotografii, căci sunt uşor de făcut, dar sunt mai greu de privit. Dar şi când o faci cum trebuie, e ceva impresionant. Să vezi o fotografie de mulţi megapixeli pusă pe un televizor full HD, cu toate culorile vii şi cu toţi pixelii frumos afişaţi pe ecranul gigantic, e ceva impresionant. Primul meu “wow!” în faţa unui televizor a fost când am văzut o fotografie de calitate foarte bună băgată pe full hd-ul unui televizor la fel de bun. Iar LG-ul de care vorbim are chiar şi port USB şi poate citi imaginile direct de pe un stick USB. Să pui fotografiile făcute digital la îndemâna unei persoane ce nu ştie să utilizeze un calculator este din nou simplu. Sunt curios dacă ştie să facă un screensaver cu imaginile de pe stick…

Cam la acestea m-am gândit când am văzut acea plăcută în Predeal. E prinsă de o casă dărăpănată, pe strada Trei Brazi, aproape de intersecţia cu drumul naţional. Mă întreb dacă mai stă acolo domnul Vătăşescu, dacă mai apelează cineva la serviciile sale (şi dacă da, solicită cineva execuţie alb-negru?). Îmi place curcubeul culorilor de pe plăcuţă şi mă întreb dacă autorizaţia nr. 12 mai este valabilă sau măcar dacă mai ştie cineva ce reprezintă.

Această poveste de pe strada mea participa la Concursul LG Electronics România, având ca premiu un televizor LCD LG LH5000. Îl invit şi pe Piticu să participe la acest concurs, dacă mai are timp. Nu de alta, dar el stă tot în Tineretului şi poate are vreo poveste locală de spus.