Cine naiba scrie scenariul pentru filmele de groaza?

Sâmbăta trecută, pe la 1 noaptea, am dat întâmplător pe HBO, unde rula un film cu crime. S-a dovedit a fi Hostel 2, unde singură acţiune este felul în care personajele mor, ucise care de care în moduri mai sângeroase şi mai groaznice. De obicei nu mă uit la filme de groază (de fapt nu e de groază, că nu apare criminalul în mod surprinzător şi nici nu sunt momente tensionate; probabil genul se numeşte film sadic, de tortură, etc). N-am văzut Hostel, n-am văzut Saw, n-am nimic altceva în afară de The Ring şi de Scream, parcă. Consider că filmele trebuie să te relaxeze, iar privitul crimelor nu e o metodă bună pentru mine.

Văzând acum Hostel 2 (pentru că totuşi filmul are un stil ciudat de a te ţine până la final, la modul “ia să văd… pe asta cum o omoară?”), mă întreb pentru ce public ţinta se fac astfel de filme. Se adresează celor care ar face şi ei astfel de crime, dar văd filmul şi se refulează astfel? Poţi fi considerat normal la cap în momentul în care îţi place un astfel de film şi exclami “mamă ce marfă a fost”? Oare unii oameni se trezesc cu o erecţie privind acest film, şi dacă da, nu îi îngrijorează această reacţie?

Iar referitor la scenariştii ce au avut aceste idei, îmi închipui următoarea conversaţie la un brainstorming despre modurile în care să-şi omoare personajele din film:

Producător: Şi pe tipa aia brunetă cum o omorâm?
Scenarist 1: Păi o legăm dezbrăcată de tavan, atârnată deasupra unei piscine. În piscină va sta o femeie care o va tăia pe victimă cu o coasă şi va face baie în sângele ce se scurge din ea.
Scenarist 2: Da, excelentă ideea asta, bravo. Atunci pe bărbat îl legăm de o masă şi cineva îl va ciopârţi de viu şi va mânca bucăţi din carnea sa, chiar acolo.
Producător: Super tare băieţi, aşa vom face! Foarte tari ideile voastre, îmi place cum gândiţi.

în loc să le dea două palme şi să-i trimită la un control “la mansardă”.