De ce nu are Jay Leno succes in Romania

Acum câteva zile Mircea Badea spunea în emisiunea sa că show-ul lui Jay Leno a fost oprit de la difuzare pe Antena 3 deoarece avea audiență foarte mică în România. L-am mai auzit de câteva ori pe Badea spunând că emisiunea lui Leno nu e cine ştie ce, pe un ton ce însemna de fapt “Jay Leno cu toţi scenariştii săi şi ditamai echipa în spate nu face audiență cât mine, care citesc nişte ştiri din ziare, fără scenariu, fără orchestră sau vedete invitate”. Comparaţia însă nu se poate face aşa.

Mă uitam rar la Jay Leno (era prea târziu), dar emisiunea mi-a plăcut întotdeauna. Şi el şi David Letterman şi mai ales Jon Stewart sunt foarte pricepuţi la ceea ce fac şi mereu râd când îi privesc. Atâta doar că ei fac aceste emisiuni la americani şi glumele sunt bazate pe politica lor, pe evenimentele lor sociale, pe vedetele lor şi pe scandalurile care au loc în SUA. Normal ca ratingurile în România erau destul de mici, când majoritatea telespectatorilor îmi închipui că nu ştiau multe despre Obama, Sarah Palin, John McCain, Elliot Spitzer, cu ce avion au zburat directorii companiilor auto, Fannie Mae, Freddie Mac şi ce alte scandaluri şi nume erau în actualitate la sfârşitul anului trecut, când l-am văzut ultima oară pe Leno. Eu, care mă consider destul de bine informat de ce mişcă pe acolo şi ştiam toate întâmplările şi declaraţiile şi motivele de scandal, bârfe sau “trivia”, nu puteam decât să îi aplaud pentru glumele excelente şi pentru misto-ul şi aluziile fine pe care le făceau uneori. Normal că Mircea Badea are audienţă mai mare când face acelaşi tip de glume şi comentarii, dar pe seama a ce se întâmplă în România, pe seama unor lucruri pe care le ştim cu toţii. Probabil că dacă ar fi la rândul lui difuzat în SUA, nu s-ar uita nici naiba, americanii n-au de ce să râdă pentru că mișto-ul despre lipsa autostrăzilor nu ţine la ei. N-ar înţelege nimic din glumele noastre fără să cunoască în prealabil situaţia ţării noastre şi ce mişcă în ea.