Partea plina a paharului

Hai să privim şi partea bună a faptului că nu ne calificăm la mondialul din 2010. Nu vom sta cu emoţii în faţa televizorului de câte ori ar fi un meci al naţionalei. Nu vom fi asasinaţi de emisiuni şi ştiri sportive de câte 3-4 ore în care să ni se spună ce a mâncat Mutu la micul dejun şi câte seminţe a spart Chivu în strungăreaţă. Nu vom vedea zeci de reclame, nu vor fi pagini întregi de ziare cu mărci ce susţin echipa naţională.

Vom vedea în schimb meciuri frumoase. Ne uităm la ele pentru spectacol, pentru faze bine lucrate, pentru profesionişti adevăraţi, pentru driblingurile unor jucători de multe milioane de euro, dar nu ne va bate inima la fiecare şut sau la fiecare corner.

Ca o idee legată de subiect, tocmai s-a terminat pe ProTV interviul de după meci cu Piţurcă, în care antrenorul a declarat că nu se pune problema să-şi dea demisia de la “cârma naţionalei” (căci se pare că naţionala de fotbal e un vapor, având în vedere această expresie deja consacrată). FRF-ul ar trebui să-i dea o grămadă de bani dacă îl concediază ei. Mă întreb dacă la un moment dat devine mai rentabil să duci echipa în groapă dar să refuzi să demisionezi tocmai pentru a încasa bonusul de concediere anticipată, decât să te chinui să îţi faci meseria bine. Sunt rău şi nu cred că este adevărat ce am spus acum în cazul lui Piţurcă, dar demisia ar trebui să şi-o dea oricum. N-a calificat România, a pierdut şi cu Austria, jocul echipei a fost praf. Să-şi dea demisia iar cei în măsură să îi judece activitatea să decidă dacă vina a fost a lui sau au fost alţi factori, în acest ultim caz angajându-l la loc.